Nu am avut, în viață, vreun start nemaipomenit, gen M-am născut în familia Trump, dar m-am refugiat la București, ca să mă cunosc interior mai bine. Practic, datorită acestui noroc, de a mă naște sărac, de a crește sărac și de a lupta ca să ies din sărăcie, am învățat să fac multe lucruri pe care, altfel, nici nu te-ai gândi să le faci. Și aici mă refer inclusiv la croșetat, tricotat, știu să cos, să fac mileuri, să fac etamine tip tablou, traforaje și scris cu letconul pe lemn, sau desenat la fel, tot felul de prostioare absolut inutile.

Ce nu a fost inutil a fost că am învățat, încă de când îmi scriam vârsta cu o singură cifră, să am grijă de mine și de cei din raza mea de acțiune. Spăl cazane de rufe de dinainte de a merge la școală, cu fiert albituri pe aragaz, ras săpun de casă peste, amestecat, clătit, tot tacâmul. Și știu să calc.

Da, domnilor, sunt unul din inițiații în magia călcatului. Am învățat să calc singur cred că prin clasa a doua, pentru că noi aveam uniformă și trebuia să mergem cu uniforma la dungă, pantaloni, cămașă, cravată de pionier, toate. Și dacă nu era cine să mi le calce, că eram mulți prin zonă, mi le călcam singur. La început mai timid, mai cu două dungi la pantaloni, mai cu un apret greșit de puteai tăia pâine pe cămașa mea. Dar, după o perioadă, eram as. În armată am câștigat gălăgie de bani călcând cămăși pentru colegii cărora le lipsea abilitatea, adică toți.

Mă gândeam la asta mai devreme, când mă uitam după niște fiare de călcat pe eMAG. Nu vă imaginați cât de greu era să calci acum 40 de ani, când nu erau tot felul de fiare de călcat, cu tot felul de tălpi din materiale nepronunțabile. Sau, cum sunt acum, când îți iei o stație de călcat și, practic, ai călcătorie automată acasă, că sunt niște minuni chestiile alea. Atunci aveai fiare cu talpă de fier, făcute în comerțul socialist. Se încălzeau inegal, ardeau, se lipeau, era o adevărată aventură să îți calci cămașa standard de uniformă, făcută din cel mai bun plastic sovietic și te trezeai cu ea întinsă pe fundul fierului și îți mai luai și una după ceafă, că dacă apuca să se lipească ceva de talpă, așa rămânea, tot timpul lipea. Și de unde să cumperi altul?

Iar acum am stație cu talpă ceramică, fier de călcat vertical, masă cu apă încorporată și material antilipicios și tot felul de alte lucruri.
Trăim cel mai prosper moment al omenirii, dintotdeauna.
Savurați-l.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.