De ce se viralizează prostiile Oliviei Șteer

Imi permit sa scriu tot aici. Pentru mine stirea de astazi a fost un soc.
Oare cum poti sa te rascumperi fata de copilul tau? Cu flori, in genunchi? Cu lumanari? Pomeni, lacrimi, regrete? Am vazut cum o mama a stat in fata unei
sali pline cu oameni si i-a cerut scuze copilei sale de 18 ani pentru ca in 2008 i-a refuzat vaccinarea impotriva cancerului de col uterin. Viata are felul sau cinic sa ne plateasca politele. Fata facuse boala si nu era in public.
Mama cerea iertare unor straini. Tremura ca o frunza si le cerea unor straini sa nu spuna nu, plecand urechea la radio sant.
Am facut calculul si mi-a iesit ca aveam fix 25 de ani cand am dat o serie de reportaje despre campania de vaccinare impotriva cancerului de col. Se cumparasera, cred, peste 100 de mii de doze pentru fetitele de 10-11 ani, iar inocularea se facea in cabinetele scolare. Informatiile erau clare in stiri- ce tulpini acopera, de ce se face in clasa a cincea, ce reactii adverse pot fi. Apoi au aparut zvonuri… ca achizitia era un smen, vaccinul acoperea doar putine tulpini si e suspect ca se face la fetite asa mici… Noi am mers inainte cu stirile, convinsi ca gura santului se va inchide cu informatii. Stiam de la epidemiologii in care aveam incredere ca fetitele de azi vor avea o sansa in plus la copii, familie si viata daca eu le zic parintilor lor ca vaccinul e ok. Intre timp, eu insami am prins “ultimul tren”, adica mi-am cumparat de la Bals o doza (vreo 300 de lei pe care nu strica sa-i pastrez) si mi s-a injectat “pe ilustratie”, adica in timpul filmarii. Varsta-limita pentru vaccin era 26 de ani.
Si a inceput vaccinarea… Stateam intr-o scoala din Drumul Taberei, pe un calorifer in fata cabinetului medical si simteam cum microfonul ma trage in jos. Mamici dischisite veneau si semnau ca refuza vaccinarea. Ca au auzit cum vaccinul s-a cumparat sa castige niste oameni un ban. Imi venea sa le zic: Si? Esti politia? Castiga si tu o injectie pentru asta mica si zi mersi, sa-i cerceteze cine trebuie. Eu am dat bani, tu fa-i-l gratis.
Am convins vreo doua mame sa se razgandeasca, aratand ca tocmai facusem si eu vaccinul (aveam deja baietelul cel mare si voiam sa mai am copii si ani). Si pentru ca, da, un om cu microfonul in mana care vorbeste la televizor pare bine informat si lucid.
Dar campania a fost un esec. In fata unui val de refuzuri, si imi permit sa zic ca a fost doar inceputul intoxicarii de azi, medicii au dat inapoi si au lasat molima ignorantei sa se intinda.
Vaccinurile gratuite impotriva celor mai frecvente tulpini de cancer de col uterin au expirat in depozit si au fost distruse.
Fetitele de 10-11 ani de atunci au acum varsta la care boala isi creste incidenta.
Eu abia astept ca a mea sa faca varsta, ca sa o scap de un pericol. In privinta vaccinurilor, i-am gresit o data si n-o sa repet.
Cand am aflat ca sunt gravida cu ea, l-am vaccinat pe baiatul mai mare impotriva varicelei. Vaccinul e costisitor si optional, asa ca, fara o nevoie imediata (cum era aceea de a proteja sarcina), am uitat pur si simplu sa i-l fac si micutei. Patru ani mai tarziu, ambii la gradinita, au luat si au facut boala dupa cum aveau/nu aveau anticorpi. Baiatul, vaccinat, 3-4 bubite, copila, neimunizata, zeci de pustule pe tot corpul, inclusiv in nas, in urechi si in gura. Oribile, dureroase. Fetita plangea si in somn, plangeam si eu langa ea ca n-am scutit-o de suferinta. Si mi-am jurat ca o sa-mi crut copiii de orice durere pe care o previne o injectie, pentru ca intr-adevar nu exista niciun avantaj in a face “bolile copilariei”.
Pe scurt, am patru copii norocosi. Sunt toba de informatie si, daca nu stiu, am contact rapid cu cei mai buni epidemiologi. Ma lamuresc rapid si am incredere in ei, asa cum am incredere ca vaccinurile sunt cele mai controlate farmaceutice din lume, tocmai pentru ca au drept target categorii cu mare risc.
Deja nu-mi mai e mila… ma revolta parintii care se lasa amagiti, mi-e frica pentru copiii lor si pentru ai mei, care cresc langa ai lor. Astept sa ma intorc la serviciu, poate primind informatia reala si gata mestecata vor ajunge si acesti creduli lenesi sa-si vada copiii mari.
Cred ca e momentul ca cei care au voce publica si un cap pe umeri sa deschida ochii oricui pot. Sunt destui indivizi care tarasc prin noroi ideea jurnalist…
E pacat. Ai oricui ar fi, copiii n-au nicio vina.