De când am citit prima oară Umbra lui Mircea. La Cozia, am vrut să merg să văd mănăstirea. Să văd mormântul unui mare om și să îi închin câteva gânduri bune.
În sfârșit, am reușit. Mănăstirea Cozia este foarte frumoasă. Foarte. Cred că pe timpul verii, acolo e un colț de rai. Vă îndemn din tot sufletul să mergeți, să vedeți biserica, să stați și să ascultați cum curge Oltul și să vă liniștiți puțin.

PS: Mi s-a părut foarte curios ceva. În fântâna aceea unde arunca poporul bani, de am devenit invidios pe ce venituri aduce, singurele bancnote ce pluteau între ape, erau cele de 5 lei. Foarte ciudat.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.