Delta Dunării e rezervaţie naturală. Teoretic, în Deltă, dacă deranjezi un pelican sau rupi un nufăr, eşti perfect pasibil de pârnaie. Practic, ţi se rupe în paişpe, pentru că pe nimeni nu interesează. Guvernatorul Deltei este doar un mijlocitor între banii care pot ieşi din deltă şi buzunarele celor care îi scot. Asta a fost Liviu Mihaiu, asta este şi actualul guvernator, asta a fost şi fostul guvernator.

În deltă e interzis pescuitul, în general. Cică e braconaj. Oamenii deltei mor de foame, pentru că acolo se trăieşte din pescuit. Miniştrilor mediului din orice guvernare nu le pasă, ci doar le recomandă să se îndrepte spre alte activităţi. Cultura de papură probabil sau salatele de trestie, de preferat verde. În tot acest timp, un pelican mănâncă 15-20 de kilograme de peşte zilnic. Sunt mii şi mii de pelicani, peste tot. Zilnic dispar sute de tone de peşte. Dar oamenii nu sunt protejaţi de lege. Oamenii doar primesc amenzi.

Logic pentru ţara în care trăim, amenzi primesc doar cei mici. Pentru că aşa e normal şi firesc. Doar se deranjează ecosistemul, acest unic şi minunat lucru găsit doar la noi.
În schimb, bărcile cu motor de mare viteză survolează canalele, cu zgomot de tunet. Din ele se aruncă lansete, explozibili, cutii de bere, chiştoace de ţigări şi ambalaje de salam de sibiu. Cursele de viteză între bărci sunt deliciul nopţilor de vară. Pentru că nimeni nu se deranjează să îi întrebe nici măcar de sănătate.

Aici de unde scriu acum, este un loc de vis. Sunt iremediabil îndrăgostit de zona aceasta. Este LINIŞTE. Oamenii sunt calmi, se mişcă de parcă timpul întotdeauna va fi de partea lor. Dunărea curge inexorabil la vale, în braţele mării atotprimitoare.

Doar că, din 10 în zece minute, TREC AVIOANE, FRATE! La 2 kilometri de sat, nişte intreprinzători inteligenţi au decis că e cazul să mai îmbunătăţească atmosfera din zonă şi închiriază deltaplane cu motor şi avioane uşoare, pentru curse deasupra deltei.
Şi trec, zi de zi, de câteva zeci de ori, pe deasupra ecosistemului, arealului, marii minuni protejate.
Desigur, ei nu deranjează pelicanii şi nu strică flora şi fauna.
Pentru că, să fim serioşi, cine ar avea bani de câteva avionaşe mici? Sau cine ar avea bani să defrişeze total un câmp pentru a-l transforma în aeroport?

Doar cineva cu bune relaţii şi cunoştinţe la minunaţii administratori ai deltei. Atunci când banii apar, pelicanii se descurcă şi cu puţin zgomot de avion, peştii îşi depun icrele şi când sunt stresaţi, egretele sunt fericite iar pe canale apar şi păsări kiwi de fericire.

Întrebarea şi concluzia acestui articol este: Unde poţi reclama o afacere ilegală cu avioane, deschisă în deltă, la vărsarea Dunării în mare, lângă satul Sfântu-Gheorghe?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.