Contul meu
Comenta un cetățean pe twitter că mvai, ce au scăzut standardele și idealurile tinerilor astăzi.
(94 de like-uri la ora publicării acestui articol)
Am început să râd, apoi n-am mai râs. Am realizat că sunt parte dintr-o generație care îmbătrânește urât, trăindu-și acreala vârstei mijlocii în șuete online, în bule de autosuficiență, găsind în aprobarea celor de o vârstă, confirmarea că da, noi suntem de fapt niște speciali, și de data asta sigur-sigur lumea s-a alterat definitiv, nu ca pe vremea babacilor noștri, care erau doar frustrați și neînțelegători.
Cafeluțele și bârfele meschine ale părinților noștri au fost înlocuite de clăci virtuale cu fundal de muget de jale. Sigur-sigur se duce naibii lumea, dacă atâția oameni vin să o confirme.
Iar tinerii din ziua de azi, of-vai-muuuuu, nu mai au nicio șansă, numai la influențăreală și youtubăreală le stă mintea!
Dar pentru că vă iubesc și-mi pasă, dragii babei, am ieșit din bula mea și m-am dus printre tinerii ăștia depravați și superficiali, ca să văd dacă mai are omenirea vreo șansă.
Mai exact, din octombrie sunt studentă la zi la o facultate de inginerie din urbea mea, pe care am început-o cumva ca un pariu să văd dacă mai pot, cumva ca o manifestare a crizei mijlocii, și oarecum în ciuda unor ingineri aroganți care mi-au dat peste nas că n-ai studii, n-ai prestanță, sau ceva de genul. Dar despre asta, într-un capitol ulterior.
Vreau să vă povestesc de ăștia micii. Băi, sunt mișto cu steluțe. Sunt la fel de idealiști, ambițioși, năuci, complecși și simpatici cum eram și noi acum douăzeci-treizeci de ani, dar mai au ceva: mi se par mult mai prezenți în viața lor.
Au învățat să folosească online-ul pentru a-și face viața mai ușoară, nu sunt ahtiați după tehnologie, deși trăiesc în interdependență cu ea. Parcă știu și vor mai mult decât mine la aceeași vârstă. Sunt comunicativi, foarte independenți și cu mintea largă. Am surprins doi băieți discutând despre cum fac sarmale sau cum gătesc vita perfectă. La 19 (!) ani, departe de casă și părinți.
Taxează incompetența și blazarea academică fără ezitare, nu sunt timorați, respectă inteligența și sunt ambițioși. Discută relaxați despre cum își doresc note bune, să ia bursă, să plece cu Erasmus, să vadă lumea. Atunci când profesorii derapează intelectual (și oho…ce se întâmplă…), îi ard fără ezitare. E o plăcere să stai printre ei și să îi cunoști. Ca să nu mai vorbesc de grupul de whatsapp, care e o gură de aer proaspăt printre grupurile de părinți bezmetici de la școală și grădiniță, și grupul străzii mele, unde la intervale vine morocănosul de serviciu (mereu altul) să se plângă că se joacă copiii cu mingea în fața casei lui și hai, fiecare la scara lui! în 2022…
Bineînțeles că sunt printre ei și aiuriții care s-au împiedicat și au căzut în facultate, dar având în vedere că și eu am pățit la fel acum 20 de ani, cum aș putea să îi judec?
Care e relația lor cu mamaie, care stă în bancă lângă ei și își hrănește cu pasiune tocilarul interior? Li se pare fantastic. La fel cum eram și noi la vârsta lor, pentru ei nu există decât un singur păcat capital: să renunți la speranță.
Așa că numai fiț moși acri. Omenirea nu se schimbă de la o generație la alta, trăim doar noi, pentru prima oară, drama de a îmbătrâni. Blazarea și acreala nu ne fac demni, ne urâțesc doar, inutil. Și de urâțenie suplimentară chiar nu avem nevoie, că se ocupă vârsta mijlocie, ridurile, celulita, calviția și bolile vârstei destul de asta.
NOU
Ce tare ca ai reusit sa mergi la facultate, si eu visez sa mai fac o facultate, dar din motive de job/familie, nu reusesc, desi in fiecare toamna imi propun asta…..poate nici nu insist deoarece imi e teama ca nu m-as mai integra, sau nu as mai face fata, la prima facultate am fost bursier 3 ani la rand, daca la a doua as avea restante as fi deprimat.
Totusi, esti intr-un mediu ok, mi se pare acum o prapastie intre tinerii din mediul urban, care urmeaza studii universitare, si cei din orase mici, mediu rural, ce nu fac studii, acolo e drama societatii.
Pe de alta parte, e normal sa te respecte, mergi la facultate cu mazda cx5…..fa si tu un review cum e mazda pentru o studenta 🙂
NOU
Înscrie-te și du-te. YOLO.
În primele zile m-am simțit și eu stingheră, mi se părea că sunt ca o găină printre pui. Dar știi ce eliberare fantastică e să fii de vârsta noastră? Efectiv nu-ți pasă, you can geek out cât vrei, ce se poate întâmpla, să îți zică niște puști că ești tocilar? Bahaha.
Relația cu profesorii e iar faină, că unii sunt chiar de vârsta mea, și e mai mult o relație de prietenie, mai ales când văd că ești interesat real de știință și nu vânezi diplome.
Am avut aceleași temeri, că nu mă descurc, că nu am timp, că mă fac de râs. Nu s-a întâmplat nimic din toate astea, chiar dimpotrivă. La 38 de ani, atitudinea nu mai e mvai, TREBUIE să învăț, ci wow, MI SE OFERĂ ȘANSA să învăț!
NOU
Huw, hue, hue.
@Madamme
Ți-am luat-o înainte.
37 aici, inginerie electrica anul 3.
Simt că am întinerit mental cu 10 ani, de când m-am reapucat de școală și m-a dresat în disciplină, încă avea un scop. Știu că am de învățat pentru școală, că trebuie să mă conectez la cursuri, că am ore. E sentiment mișto. Pe lângă interesul de a-mi lua diploma, mă bucur și de proces în sine.
Dacă nu făceam asta, probabil rupeam pe weekend cârciumile și șantierul pe afară, că mă plictiseam acasă.
Mă uit așa cu un ochi închis, că vine imediat mai și sesiunea de vară. Parcă simt și o chemare pentru filosofie sau teologie. Nu vreau sa mă fac popă sau vreun Pleșu, că-mi place prea mult domeniul electric, dar niște enlightment de la sursă nu ar strica.
Vedem. Asta după licență și autoriza ANRE.
NOU
Circula o postare pe FB cu cât de indecente sunt adolescentele din ziua de azi și cum merg la scoala mai mult dezbrăcate. Sincer eu nu știu pe ce lume trăiesc oamenii ăștia. Lucrez intr-o zona în care am pe strada 1 scoala gimnaziala și 4 licee dintre care 2 de elita și vad adolescente îmbrăcate frumos și decent și foarte îngrijite, maxim au unghii puse. Mie mi se pare super-ok. Am 35 de ani și “pe vremea mea” era moda pantalonilor cu talie super-joasa și bluzițe super-scurte, toate umblam cu buricul și bucile pe afara, era cool sa ți se vadă bretelele de la tanga. Iar în materie de machiaj combinația mov-verde era statement suprem, de freze nu mai zic . Eu zic ca a dat senilitatea în oameni.
De facultăți, știi cum e? Cu cine te asemeni cu aia te aduni. Acum 3 ani m-am înscris la un masterat la o facultate de farmacie, eu având cu totul alt background academic. Am învățat și am întrat după un examen de admitere. Eram vreo 30, cam o treime cu studii universitare paralele cu domeniul, dar înscriși pt ca viata ne-a adus cu jobul sau afacerile în domeniul farma. Restul 2 treimi proaspeți absolvenți de licență ai facultății respective, ei proporția de studenți interesați și implicați, asa cum povestești tu, era maxim de 20%. Restul au venit pt ca dacă au master au spor la salariu sau pt ca asta era pasul “logic” după licență.
Profesorii și ei pestriti, unii veneau cu o lehamite în ei ca abia apăsat butonul sa meargă slide-urile, le și simțeai scarba în voce, alții (tot minoritari din pacate) foarte pasionați de ceea ce făceau, interesați și cu cursuri în care nu îți venea sa iti cu tine și perna și pătură.
NOU
Faptul că învățământul e praf, e altă discuție, complet validă. Dar era praf și acum 20 de ani.
Eu cu judecarea superioară a puștilor am ceva. Am 30 de colegi în grupă, 60 în an. Cred că am stat de vorbă cu 40-50 dintre ei, fără prejudecăți și fără așteptări. Cu jumătate m-am împrietenit, cu câțiva chiar la nivel de invitat acasă să îmi cunoască familia. Sunt copii buni.
NOU
Copii buni au fost toți și în cazul meu dar unii cu niște lacune groaznice, de baza, vorba aia. Dar noa taxa e buna. Acuma dpmdv e nerealist sa te aștepți ca toți studenții sa fie asi, dar cand vezi ca din 10 profesori maxim 3 chiar vor să te învețe ceva, chiar îți răspund la întrebări, sau și mai rău, chiar își țin cursurile e cam de plâns
NOU
M-am gândit și eu la asta. La facultatea mea se intră cu concurs de dosare. E una dintre cele mai grele facultăți de inginerie.
Am colegi care au terminat secția uman. Noi în primul semestru am făcut analiză matematică la nivel de integrare triplă și diferențierea parțială a funcțiilor cu 2 și 3 variabile. Fizică la nivel de derivat formule prin ecuații diferențiale. Ăștia mici nu au avut nicio șansă.
Dar acolo nu mai e vina lor. Sunt tineri, nu au îndrumare, încearcă. Nu cred că e o lecție de viață proastă dacă încearcă și eșuează, acum e timpul experimentelor.
NOU
Imi place articolul asta la nebunie. Si in special ultima propozitie, care mi-a facut ziua mai buna. Multumesc, Maddame!
NOU
Aseară încălzeam niște paste la microunde. Din senin, mi-am adus aminte de articolul tău pe temă. Al doilea gând a fost “ce o mai face Madamme? Sper că e bine, nu a mai scris aici de ceva timp”.
Succes!
NOU
E bine Maddame. Tot vreau să scriu de ceva vreme, dar pentru subiecte interesante îmi lipsește timpul, iar să vă povestesc cum mai e viața mea, nu e interesant 🙂
NOU
Tinerii din ziua de azi sunt copiii nostri.
NOU
Nepotii*
NOU
La inima mi-a mers articolul asta. Angajez oameni foarte tineri si ma bucur de cresterea lor, ma bucur de ce vor ei de la viata lor si ii ajut, atat cat pot, sa mearga pe drumul ala. Is super destepti, informati, atenti, aiuriti, fun, sociabili. Pe langa lucru organizez voluntari care fac lectii cu copii din medii grele – tot super tineri, prezenti in cresterea lor si a altora, super optimisti, empatici si generosi. Si noi eram asa acum 20 de ani, da poate mai putin informati, poate noi trebuia sa batem niste carari pe care astia de azi sa zburde (ma gandesc de exemplu la primul meu job ca programator vs ce sanse au copiii astia acum si ma bucur pentru ei). Ochii lor privesc mai sus, au alt curaj si isi pun mai putine limitari mentale ca sa-si atinga scopurile. Sunt optimist – informat optimist (parafraza dupa educated guess).
NOU
Unii se apuca subit de sport, altii se vopsesc, isi lasa barba, isi albesc dintii, slabesc la greu, amant/amanta, swing, divort… tu te-ai apucat de o facultate ! Macar ai o criza faina la 40 de ani ! 🙂
NOU
Nu vad cu se exclud cele doua categorii. Da, avem o gramada de tineri cu potential, dar suntem si campionii europei la analfabetism si videochat :))
NOU
Mersi! Cred că există speranță să îmbătrânești frumos atât timp cât rămâi tânăr în cap, dornic să te schimbi și să înveți. Pentru asta vad că este important să ai contact cu oameni tineri.
NOU
Citesc acest articol in tren intorcandu-ma din Bucuresti de la Arhive, cercetand pt o lucrare de dizertatie. Maine poimaine, 40 de primaveri. Ma simt super misto ca pot face asta si imi pare bine ca mi-am oferit a doua sansa( persoana de langa mine m-a incurajat si m-a impins de la spate si pt asta îi multumesc).
NOU
Ce tema?
NOU
Am primit mailul. Foarte fain. Succes!
Mi-ar placea sa citesc cand termini.
NOU
Ascultați la tataia: lucrul cu oameni tineri e mai eficient decat împachetările cu Gerovital.
NOU
Eu am invatat cum sa ma prezint la urmatoarea negociere de salariu, de la o tanara cu 12-13 ani mai mica. Desi dupa ani de consultanta in m&a ar fi tb sa imi vina si mie ideea Tipa s-a prezentat la interviu cu mai multe optiuni: salariu si atat, salariu si cursuri/conferinte in valoare de x, salariu fix vs bonus vs cursuri. Price structuring fain de tot!
NOU
As vrea sa completez totusi perspectiva din articol cu urmatoarele experiente personale:
– Am facut foarte multe angajari, si acum 20 de ani, si acum 4, 3 ani, pentru pozitii oarecum entry-level, dar pentru studii superioare, in special tineri. O diferenta majora, observabila, intre cv-urile de atunci si cele de acum e ca cele de acum sunt pline de joburi/stagiaturi/etc de cate 1, 2, 3 luni durata, foarte mult sarit din job in job, si stat foarte putin la fiecare job. Cele de acum 20 de ani aratau o mai mare consecventa intr-un job. Nu stiu ce inseamna asta. Nu neaparat inconsecventa, instabilitate, ci poate mobilitate mai mare, independenta, habar nu am. Dar e o diferenta clara.
– Am facut traininguri cu grupuri internationale de tineri in Erasmus (cum se zicea in articol). Da, am fost impresionat: inteligenti, deschisi, vizionari, etc. Am facut si traininguri cu adolescenti din zone rurale din judetul Bacau. Impresionat la fel de inteligenta si curiozitate. Dar ca si nazuinte, am auzit foarte mult despre gasit un tip cu bani, plecat din tara urgent, facut bani rapid cu youtube si influencing. Din nou, nu stiu cum sa interpretez asta. Probleme de saracie, de expunere, de izolare? Desigur. Asa ca nu mi se pare relevant sa te invarti intr-un grup universitar si sa zici ca toti tinerii sunt minunat de implicati, dedicati si stiu ce vor de la viata.
– am facut traininguri cu tineri din grupuri de minoritati, drepturile omului, si cu adulti/mai in varsta implicati cam in acelasi domeniu. Tinerii sunt smart, educati, la curent cu terminologia, vocali si elocventi. Cei mai in varsta putin in urma. Dar alta diferenta interesanta: tinerii tindeau sa fie extrem de duri, totul e alb sau negru, daca nu esti cu noi esti dusmanul nostru, cine nu e de acord e un nazist, nu exista nimic intre, nu vreau sa discut cu tine deloc daca avem pareri diferite pentru ca ce rost are sa imi pierd timpul, esti irecuperabil. Ce mai in varsta aveau rabdare, empatie, intelegere, deschidere spre comunicare si compromis. E diferenta de varsta? Asa sunt in general cei mai tineri? Poate. Dar poate e si o diferenta de generatie, poate ca acum asteptarea e sa fii mai radical ca inainte, altfel nu esti vrednic.
M-am acrit? Poate, incerc sa nu. Dar ca sa nu ma acresc de tot, I also need to be proven wrong.
NOU
Ai dreptate, bineinteles ca depinde de mediu si de educatie. Dar baiatul de pe twitter pusese semnul egal intre ce credea el ca erau aspiratiile tinerilor acum 20 de ani cu ce crede ca sunt acum.
Ii mai tineti minte pe Irinel si Monica, protoinfluencerii anilor 2000? Lumea nu se schimba.
NOU
Cred ca toti eram (mai) radicali cand eram tineri. Eu, in prostia mea, am decretat atunci ca daca nu ai scoala esti nedemn de atentia mea si daca ai vreo impresie ca a fost mai bine pe vremea ”ailalta” esti un comunist imputit. Viata iti mai ia la pila colturile astea, eu ma bucur cand le observ la tineri si le spun sa aiba rabdare. Cat despre castiguri rapide cu efort minim – toti le vrem, ei au curajul sa se si arunce. De asta fug catre cryptomonede, de asta fac jobhopping. Pur si simplu folosesc mediul din jurul lor, la fel cum l-am folosit noi pe al nostru cand eram de varsta lor. Cand mi-am facut firma in facultate, mama a plans ca nu-mi vad de treaba si cine stie in ce ma bag, era o chestie de neconceput sa plec dintr-o firma sa imi fac eu una, cand pensia ii asa aproape :)) .
NOU
eu am 31 ani si deja ma simt depasit si diferit fata de adolescenti si chiar si aia de 19 – 20 de ani. Nu toti sunt tembeli, dar multi sunt numa cu tik tok, youtube, Selly si alte chestii in cap. Cand ii vad, ma apuca un cringe. Apoi sunt baietii cu freza de tipul ”cuib in cap”, pe dincolo nu am vazut asa
NOU
LeCiel asta din poza pune virgule cum trecea unchi-miu cu Oltcitul pe rosu: “Asa am simtit!” La fel era si unchi-miu suparat pe lume; ca nu mai exista oameni seriosi, responsabili, ca totu-i de mantuiala in tara asta.
NOU
Capitalizează cam tot la fel. Să fie, să nu lipsească.
NOU
Cam cite ore de munca saptaminal fac studentii din Romania?
NOU
Multă poftă de învățat îți doresc!
Că mă gândesc ce nu e ușor să te pui pe învățat după ce treci de 25 de ani
NOU
E pofta din plin. Nu a fost usor, dar atat de frumos s-au lubrifiat neuronii, ca ma mir si eu.
NOU
Marile probleme are generațiilor millennials și z sunt comunismul (statul să ne facă/sa ne dea) și lipsa oricărei etici a muncii (sa am totul fara sa mișc un deget, toți sunt unici și speciali – in america li s-a dat denumirea de snowflakes) din cauza asta multi chiar și la 35-40 de ani inca traiesc/depind de părinți.
Eu sunt născut spre finalul generației x și cred că pe măsură ce se vor rari natural baby boomers și generația x vor fi schimbări dramatice in nici un caz pozitive.
NOU
Pt. Generația z (cei născuți după mijlocul anilor 90) încă nu se poate da un verdict definitiv deocamdată sunt prea tineri și pe măsură ce se vor maturiza e posibil să apară schimbări insa deocamdată toate semnalmentele arata o generație cel puțin la fel de rea că millennials (cei născuti de la începutul anilor 80 pana la mijlocul anilor 90).
Deocamdată influența generației millennials in societate nu e foarte evidenta, încă majoritatea funcțiilor de decizie sunt ocupate de baby boomers și de generația x însă lucru asta se va schimba în următorii 10-15 ani.
NOU
Suntem pe naiba. Fac recrutare tehnica si proiecte in care membrii echipelor au varste si competente foarte variate, de la 20 la 70 de ani si de la inginer tehnolog/IT/PM tehnic la specialist in finante, securitate fizica sau medicina muncii.
Proiectele sunt cu echipe de pe trei continente, si din ce am vazut pana acum generatiile sunt destul de apropiate, cu diferente cam de 10 ani intre vest si estul Europei, cam de 15 intre vest si India, si omogenitate generationala in zona China/Coreea.
De departe cei mai rupti de realitate sunt “boomerii”. Fara nici o dorinta de integrare sau adaptare la cerinte, autosuficienti in absolut tot, complet atehnici si neseriosi in livrabile. Nu au nici un fel de notiune despre consecintele colaterale pe care le pot avea propunerile lor. Am ajuns cumva la concluzia ca toate problemele moderne pe care le avem azi (supraconsum, poluare, incalzire globala) se datoreaza exact acestui mod de lucru specific anilor ’60-’70 (plus 10-20 ani in Est) in care inginerul a proiectat un sistem 100% functional, dar care aduce mai multe daune decat beneficii. Si totusi asa il vrem, n-auzi ca e 100% functional?
Urmeaza generatia noastra, stralucitii. Majoritatea celor nascuti in ’70-’80 sunt deja batrani cognitiv. Au incetat sa mai invete orice cam cand au terminat scoala, spalati pe creier de prea mult televizor, zahar si alcool, stiu sa faca un singur lucru si il fac la infinit. Rutina e mama lor, tehnologia s-a oprit undeva in anul 2000, ce mandri suntem noi ca aveam muncitori in otelarie, am invatat COBOL si MS-DOS pe paine, lasa ca merge si asa, planurile de proiect sunt turnate de la inceput in matrita de otel si nu mai umbla nimeni la calendar, siguranta in munca se reduce la “am scris deja ca muncitorul nu are ce cauta acolo, si trebuie sa poarta casca” etc. Daca parintii lor erau mandri ca Dacia e o masina unde orice problema se repara cu o sarma, ei nu o mai repara ca oricum merge, si cand nu o sa mai mearga o sa stea in parcare si gata. Practic mi-as dori foarte mult sa iasa toti la pensie si sa ne lase in pace, daca nu ar fi generatia urmatoare. Abia astept sa ii inlocuiasca robotii.
Dupa parerea mea foarte subiectiva, majoritatea celor care au intrat in campul muncii dupa 2010 sunt praf. Produsul unor parinti ultraprotectivi, autosuficienti si limitati (vezi boomerii), de unde au rezultat si sisteme educational si de sanatate defecte, nu sunt in stare sa faca nimic. Ba, da’ nimic. Ei trebuie in schimb sa primeasca, orice si oricat. De la parintii lor au invatat doar ce e mai rau, ultrasensibili si ferm convinsi ca lumea se invarte in jurul lor, preocupati de non-probleme care nu le aduc nici un fel de evolutie personala, ei sunt arhitectii cancel culture, positive rasism, si alte tampenii similare. Iar pentru ca practic urmeaza minim 30 de ani in care ei vor fi forta, mi-e teama de noi, tinerii pensionari. Astia vor fi crescuti de roboti si vor avea “venit minim garantat” ca oile in tarc.
Si ajungem la generatiile noi, cei care sunt inca acum in campul scolii sau abia au terminat. Misto copii. Super dezghetati, analitici, preocupati de ce se intampla in jurul lor, combativi si cu dorinta de a imbunatati (culmea, nu ca noi, care la vremea aia vroiam sa schimbam tot), curiosi, tot ce vrei. E o placere sa lucrezi cu interni ca ei, sa ii urmaresti la scoala si acasa. Cam mult Playstation, dar na, nu poti sa le ai pe toate. Am vazut cu surprindere ca exista un grad de omogenitate generationala foarte mare aici, indiferent ca au 5 sau 18 ani, gandesc cam pe acelasi schelet. Singura pierdere probabil va fi a acelor tari unde sistemul educational este incremenit la generatia anterioara. Astia sunt copiii care nu se tem de automatizare, care vor parasi Pamantul si care da, au ingeniozitatea sa produca din crypto intr-un an, mai mult decat bunicii lor in 20 de ani de sapat in fabrica.
Na ca am scris cam mult, dar le aveam pe suflet
NOU
Ai scris fix din sufletul meu de millenial care se bate cu boomerii pe “merge si asa” si pe “dar de 50 de ani se face asa, de ce sa ne schimbam”.
NOU
La 19 am făcut biblioteconomie.
La 32 am făcut computer-science.
Iar la 40 am făcut actorie.
Unele din obligație, altele de plăcere.
Din punctul ăsta de vedere încurajez pe oricine să-și continue studiile sau să aprofundeze (nu tu Maithun).
Pe de altă parte, a fi crypto-miner nu e deloc greșit.
Când mi-a zis ăla mare că vrea să se bage în helio, lorawan și alte tâmpenii, eu eram
– Sper că știi ce faci…
Nu, nu știa.
Dar nici noi la vârsta lor nu știam.
Sper din tot sufletul să nu devin un Nea Izmană.
NOU
Vai, sa fii tanar si sa faci prostii cu consecinte minime!
Sa dai chix dupa chix, sa te scuturi si sa mai incerci odata. Bine face pustiul tau.
NOU
Acum doua zile ii scriam unei vechi prietene cam asa: [i]”De fiecare data cand vad ceva care ma face sa inclin spre ideea ca lumea involueaza, ma fortez sa cred ca e din cauza ca sunt un bosorog acru, care nu mai intelege de fapt lumea de azi.
Am norocu’ extraordinar de a fi inconjurat de tineri care imi tolereaza fitele si care se prefac a fi interesati de ce bazaconii bolborosesc io acolo 😀 – cumva ma mai infranez in critici, ca ceea ce vad nu poate decat sa ma bucure: sunt tineri destepti si cuminti, care stiu mult mai multe decat stiam io la varsta lor.”[/i] – si, pe bune, nu am bucurie mai mare decat sa stiu ca cei ce ma urmeaza sunt mult (ba, chiar MULT!) mai destepti ca mine – omenirea nu se duce de rapa, dimpotriva chiar, evoluaza multumitor de rapid!
NOU
Cum explica Kevin O’Leary, acum 10-20 de ani … inginer si erai aranjat, acum creator de content, copywriter… in general chestii creative si te-ai scos. Impachetezi niste informatie in 10-20-50 de secunde cum numai tu poti si esti milionar in 2-3 ani.
NOU
Ce sa zică puștanii, se bucură să fie colegi cu o milfa :)). Știu, sunt invidios, eu am avut parte doar de colege prea babe și Pocahontas.
As mai face oricând școală
NOU
trebuie sa intervin si sa spun, total non tendentios, ca aproape nicio femeie nu se simte onorata sa o numesti mother i’d like to fuck.
NOU
De asemenea, ceea ce Cetin a omis să spună, este că niciun bărbat civilizat nu folosește termenul ăsta în discuția cu o femeie.
Până la școală, ai nevoie să recuperezi cei 7 ani de acasă.
NOU
Cetin, am înțeles avertismentul.
Madame cu scuzele de rigoare alt termen n-am găsit, civilizat nu-s, iar 7 ani de acasă i-am luat cu suspendare, îmi pare rău.
NOU
Cetin, am înțeles avertismentul.
Madame cu scuzele de rigoare alt termen n-am găsit, civilizat nu-s, iar 7 ani de acasă i-am luat cu suspendare, îmi pare rău.