Una din cele mai urâte chestii pe care le puteam păți, când eram mic și mai făceam câte o tâmpenie (în general nimic major, prostii obșnuite de copil, prostii la care, acum, oricare din voi ați râde) erau să mi se spună Te blestem să ai și tu copii exact ca tine, ca să vezi și tu cât de mult sufăr eu din cauza ta! Nu știu dacă este neapărat explicabil în scris, dar, pentru un copil de vreo 10 ani, era cel mai îngrozitor lucru posibil, așa am aflat că sunt cel mai rău lucru din lume și că și mie mi se va întâmpla același lucru rău. Adică eu.

Și da, iată, și blestemele, și genetica au lucrat și am copii exact ca mine. Deștepți, guralivi, sportivi, năzbâtioși, scandalagii și la școală, și acasă, dar și drăgălași, iubitori, sufletiști. Și știți ce am înțeles? Că e foarte ușor să îți iubești copiii, chiar dacă nu sunt perfecți, chiar dacă nu stau smirnă, cum stăteam noi la părinții noștri (am încheiat citatul), chiar dacă îi sărut inclusiv ziua, nu doar Copiii se pupă noaptea, ca să nu știe că îi iubești, chiar dacă nu le provoci iubirea doar prin sindrom Stockholm, prin abuz, prin bătaie, prin amenințări cu datul afară din casă, nimic de genul acesta.

Trebuie doar să îi iubești.
Am câștigat, mamă. Am copii ca mine. Și sunt minunați. Toți.
🖕

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

35 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1
    V

    Plot twist frumos, de Oscar

    32
  2. #2
    Razvan

    Ce inseamna ca sunt scandalagii la scoala si de ce te-ai mandri cu lucru asta ca parinte?

    30
    • #3
      Fara Nume

      Ca poate e mai bine sa nu-ti vina copiii acasa si sa se planga de bullying pentru ca i-ai crescut ca pe niste panselute care n-au voie sa iasa din cuvantul nimanui si sunt in stare sa se apere singuri daca se ia un alt copil de ei?

      46
    • #4
      Radu

      Inseamna ca nu accepta toate cacaturile. Si nu a scris nicaieri ca asta e un aspect de care e mandru.

      40
    • #5
      Tony

      Stii cand invata copiii sa scrie, partea cu bastonase orizontale si verticale? Aveam tema de casa o pagina cu bastonase orizontale si o pagina cu bastonase verticale. Am facut o pagina cu bastonase orizontale si la urmatoarea pagina am intors caietul si tot bastonase orizontale faceam. Spun povestea asta ca sa intelegi ca daca erai diferit erai scandalagiu.

      25
    • #6
      Marinel

      Eram printre cei mai cuminți și silitori copii din clasă, dar știi ce i-am făcut dirigintei cînd eram a 6-a? Aveam o infecție la un deget și nu puteam căra găleata plină cu cartofi în ”campania agricolă” de 2 luni, rămîneam în urmă cu norma, iar diriga mi-a spus că ”vei fi absent azi”. Bun, fără să-i spun ceva, i-am vărsat găleata cu cartofi în față, am urcat pe bicicletă (o aveam agățată de camion, ca mulți alți elevi deoarece ne duceau cu camionul dar ne întorceam pe jos) și am plecat acasă. Ghici ce s-a întimplat la următoarea ședință cu părinții după ce am revenit la cursuri? Nici măcar nu aveam absență și și-a cerut scuze mamei pentru gafa făcută, plus mențiunea că i-am tras o lecție ce n-a primit toată viața. Era profa de geografie Arion Lucia, diriga din clasa a 6-a B în 1978.

      23
  3. #7
    Toma Dumitru

    maică-mea e deja next level: vă doresc să nu aveți niciodată copii ca voi, să nu fiți nevoiți vreodată să vedeți prin ce am fost eu nevoită să trec cu voi!
    Deci, își dai seama, atâta spirit de sacrificiu, cum ne dorește să ne scutească de cel mai rău lucru posibil care există pe pământul ăsta!
    Și închipuie-ți, toate astea spuse cu lacrimi în ochi…. de atâta durere câtă îî provocam noi, copiii ei…

    53
    • #8
      dufu

      Si acum nu o baga pe aia cu “auzi, dar niste nepoti nu aveti de gand sa-mi faceti si voi?1?” De parca copiii i-ai face pentru bunici…

      42
  4. #9
    Cristi

    Blestem, rugaciune, poftim, sa mai zici ca nu exista Dumnezeu …

    14
  5. #11
    V

    Teapa 2x, bunicii cresc de obicei nepotii!

    19
  6. #12
    A. Freigedank

    www.instagram.com/reel/C5utvvDtDbM/?igsh=MXR3OTJjNGZ1ZHVtZg==

    1
  7. #13
    Zz

    Am primit si eu blestemul asta. Si la mine s-a adeverit si il iubesc pana in varful urechilor. O sa il sustin pana pun piciorul in groapa.

    23
    • #14
      Laveta Cârpaciu

      Inca nu e adolescent, nu-i asa?
      🙂

      9
    • #15
      Alex

      La fel si eu. Am primit acelasi blestem si fii-mea are acum aproape 29 de ani, e la casa ei si sunt mandru ca n-a fost o momaie fara caracter si fara vointa. A facut o gramada de prostii (printre altele singurul copil din bloc care a reusit sa sparga geamul de la scara blocului cu mingea), dar astea sunt chestii peste care treci. Parca eu am fost mai breaz. Dar la final a iesit un copil de care sunt mandru, si-a facut singura o cariera, e inteligenta si independenta. Suntem acolo pentru ea in orice moment va avea nevoie de noi si o ajutam de cate ori putem.

      21
  8. #16
    Tom

    No words.
    ❤️❤️❤️

    4
  9. #17
    GrasuX

    Partea buna este ca nu esti singur cand te gandesti la toate astea. In scurt timp, cea mica iti va inmana o bomboana folosita.

    12
  10. #18
    Monica

    Îmi pare rău pentru greul pe care încă îl porți în suflet, trebuie să-ți fi fost cumplit în copilărie, dacă ai simțit să te adresezi așa mamei. Mă bucur că îți sărbătorești copiii, așa acum sunt ei. Sunt convinsă că sunt minunați.

    22
  11. #19
    bea

    Asta-i ca amenințarea aia cu: “dacă pleci, nu mai găsești altul ca mine”. Da, cam asta ar fi ideea.

    18
  12. #20
    Olivian Breda

    Foarte emoționant. Mulțumesc.

    9
  13. #21
    Ciocanul

    Cel mai nasol e ca dupa blestemul asta multi din parinti ajung bunici fix la acei copii galagiosi, rai si spurcati cu care te-au blestemat si trebuie sa aiba grija de ei. 😀

    15
  14. #22
    anukoi

    ”Am copii ca mine” Doar aș zice că sunt mai frumoși decât tine. Și mai…ușori.

    19
  15. #23
    Claudiu

    Nu știi cât de mult sunt de acord cu tine. Am un singur copil. Băiat. 9 ani peste câteva luni. Normal că face tâmpenii. Altfel m-aș îngrijora. Când e cuminte, ori e bolnav, ori a făcut vreo tâmpenie atât de mare încât consecințele vor ieși la iveală mai târziu.
    Și așa îl vreau. Să facă tâmpenii, că de aia e copil. Să mă scoată din minți, să ia și note proaste. Să fie copil… Și să fie fericit.
    O să aibă viață grijă să i-o tragă. Dar, cat timp e sub acoperișul meu, să aibă tot ce are nevoie și să nu trăiască cu teamă. Treaba mea, ca părinte responsabil, e sa îl îndrum, să îl educ și să îi asigur toate condițiile. Și să îl iubesc, așa cum e. Sa mă enerveze, sa se certe cu mine, să își expună punctul de vedere, bun sau rău, nu contează.
    Noi, sau eu, ca să nu generalizez, n-am avut parte de asta.

    Nu știu dacă sunt un părinte bun sau rău, dar nici nu ma interesează opiniile altora. Copilul meu – regulile mele!

    31
    • #24
      Claudiu

      Poate îmi spune și mie cineva de ce au fost date 5 dislikeuri la comentariul asta? Că nu reușesc să înțeleg.
      Nu că m-ar interesa, dar vreau să înțeleg ce e greșit în mintea unor idioți care consideră că unui copil trebuie sa ii faci educație cu frica.
      “Vagi prieteni” (vorba șefului, dar schimbați “prieteni” cu orice alt adjectiv cu conotație negativă), daca voi ați fost educați cu barda sau cu bătătorul de covoare, aveți o scuză. Sunteți deja distruși. Asta e scuza. Dar nu înseamnă că și eu/noi/restul trebuie sa facem la fel. Îmi e mila de voi.

      4
  16. #25
    CR

    Si modesti

    5
  17. #26
    Mopri

    Cu copilul rău mă descurcam ,dar e și vecinul la fel.

    3
  18. #27
    PSS

    Si ai mei sunt asa “clone”. CUm ai zis si tu…sunt atat de usor de iubit, de acceptat, efectiv e o placere sa ii vad cum cresc, cum se dezvolta. Chiar si atunci cand sunt “rai” iau asta ca o ocazie de a fi un parinte bun care isi iubeste, isi accepta si isi creste copiii fix asa cum sunt ei, neconditionat de “cuminteala si ascultare” care de fapt e frica. Ii ador si de multe ori multumesc cerului pentru copii asa faini ca ei, de multe ori exte o voce tampita in capul meu care imi spune ca e noroc ca dintr-un om ca mine si ca sotul, cu copilarii grele, au iesit ei doi, dar nu e noroc. Probabil asa am fi fost si noi fara batai, umilinte si santaj.
    Eu am incetat sa ma mai intreb de ce. Accept ca atata au putut, uneori ma gandesc ca sa fi fost eu in vremurile alea poate nici pe mine nu m-ar fi dus capul mai bine decat pe ei. Noi doi refuzam sa ne plangem si sa fim victime. Ne bucuram ca ii avem, ne bucuram ca sunt sanatosi si speram sa ii futem la cap cat mai putin, sau macart mai putin decat ne-au futut ai nostri pe noi. E destul de greu uneori sa facem constien alegerea de a ne stapani de la reflexul ala de a lovi sau a jigni (ca asta e exemplul avut) dar nu ne lasam, ne fac oameni mai buni, consideram ca si noi crestem odata cu ei macar pe partea de auto-control.

    12
  19. #28
    V

    Parintii si presedintele nu ti-i alegi!
    Proverb rusesc!

    22
  20. #29
    Claudiu

    sa vezi ce nepoti o sa ai :))

    youtu.be/AdV7Kb0ihjQ

  21. #30
    costicămusulmanu

    tătarule…
    ❤️

    6
  22. #33
    Ioana

    Frumos scris. Și faptul că nu adopți comportamentul parental abuziv e și firesc și minunat.
    Ai copii pregătiți pentru viață so you did it!

    3
  23. #34
    gigi

    Copil cuminte si baba frumoasa inca nu am intalnit…

    7
  24. #35
    katmai

    místo a fost asta. I dig it. similar. Am auzit și eu fraza aia. și rezultatul a fost același.