Hai la tati să îți cumpere bemveu

Cum sa nu ii apere legea pe directori? Directorul decide in scoala lui pe cine primeste, si ce compromisuri face, daca directorul este intr-o relatie buna cu profesorii, si ii crede atunci poate sa exmatriculeze copilul pentru agresiuni violente, agresiuni sau aluzii sexuale la colegii lor, pentru ca se presupune din start ca acei copii sunt adaptati sociali ( responsabilitatea parintelui inainte sa inscrie copilul la scoala).

Comunicare comunicare si iarasi comunicare. Asta lipseste foarte mult in scoli. Ok, da, am inteles sistem invechit si mii de hibe are cel romanesc dar daca ar exista o comunicare constanta intre profesori si directori, intre profesori si psihologul scolii/consilierul scolar, intre profesori si parinti (si bineinteles, parintii sa-si dea si ei interesul sa vina la toate sedintele cu parintii) dar mai ales intre profesori si elevi >> acea legatura si comunicare care ar trebui sa existe, poate lucrurile ar sta mult mai diferit. Si bineinteles un sistem corect in care pedeapsa sa fie pe masura faptei. Alta problema mai este ca multi nu au pedagogie in ei si nu stiu deloc cum sa abordeze problema in cazul unui copil mai obraznic sau chiar unul agresiv.

In scoala generala aveam un director care intotdeauna, zi de zi, patrula scoala. Era prezent in pauze pe coridoare si holuri, venea inopinat la ore sa ne salute si sa vada ce si cum, era chiar si in curtea scolii de multe ori. Poate pentru faptul ca era un director implicat (pe multi ne stia si pe nume), nu ne permiteam sa facem prea multe nazbatii la scoala si nici sa fim obraznici iar de distrugerea unor lucruri din scoala nu se punea problema foarte des. Si daca se intampla, eram incurajati sa reparam noi singuri ce faceam, ne dadeau tot felul de “chores” ca sa ne responsabilizam: udatul florilor prin scoala, vopsirea cosurilor de gunoi din curte impreuna cu profesorii). Si nu, nu era munca silnica si nici nu dura ore intregi (parintii erau instiintati de acest lucru), erau putine si rare tocmai pentru ca directorul era prezent in scoala si stiai ca e acolo, ca poate dupa colt te intalnesti cu el si te intreaba de sanatate, de ce nu esti la ore.

Un copil care este agresiv verbal sau/si fizic are intotdeauna o cauza si cred ca datoria profesorului ar fi sa incerce sa stabileasca o legatura cu acel copil, sa incerce sa afle care e problema, in masura in care poate. Mama prietenului meu, a fost profesoara de educatie fizica pana anul trecut cand s-a pensionat si a lucrat peste 30 de ani intr-o scoala unde predominant existau copii cu probleme, copii care abandonau scoala poate dupa nici 5 clase, copii din clase sociale scazute spre foarte scazute, rromi in special. Si uite ca totusi a reusit sa-i tina sub control si cu unii chiar sa stabileasca legaturi trainice si sa-i ajute din mizeria in care erau bagati… Va dati seama ce sentiment este sa va vina un copil pe care l-ati ajutat acum 10 ani in multe feluri si sa va spuna ca e la facultate si ca termina imediat cu bine totul, sa va multumeasca pentru tot? Asta in conditiile in care era un copil problema si la inceput o injura destul de mult si se comporta foarte urat.

eu una zic că vina este împărţită între părinţi şi profesori.
1. profesorii: tot aud că au salarii mici. hai să fim serioşi, au 18 ore de predare/săptămână. se zice că ar mai trebui să completeze cu activităţi adiacente. n-am văzut profesor să facă asta. pentru astea 18 ore are, la început, cam 1000 de lei. să ne gândim că sunt oameni care muncesc mai mult de 40 de ore/săptămână pentru aceeiaşi bani sau un pic mai mult. că un patron nu aruncă cu bani în tine. pe urmă au şansa de a se apăra prin note. nici unul nu o face din varii motive. însăşi conduita lor lasă de dorit. copii văd, de la primele clase că anumiţi elevi sunt favorizaţi fără a fi neapărat deştepţi. iar copii simt acut lucrurile astea. de la grădiniţă chiar. asta denotă că sunt oameni fără principii. pe undeva îi înţeleg. vrei ca odrasla ta să aibă numai 10? ca să nu am dureri de cap îi dau 10 că el tot de -5-6-7 rămâne. o să spun de o profesoară-dirigintă care a scăzut nota unui copil în ultima zi de clasa a noua, acuzându-l că a copiat la materia pe care o preda, astfel încât acel copil în loc să iasă al treilea a ieşit pe locul 5. de, trebuia să mulţumească pe alţii. acum, ce a fost în sufletul acelui copil nedreptăţit? pe profesoară n-a interesat-o.
2. părinţii. ei bine părinţii sunt o specie aparte. pe vremea când eram în şcoala generală, adică acum aproape 40 de ani, am fost colegă cu fiica unui chirurg cardiolog de la fundeni. credeţi că l-a putut depăşi careva pe acel copil? nicidecum, dar da, era un copil deştept numai că nu era numai de 10. cam aşa stau lucrurile şi în ziua de azi cu diferenţa că părinţii nu mai sunt chirurgi ci … patroni de boutique , corporatişti sau reprezentanţi ai vreunei mari firme occidentale. nu s-a schimbat nimic. cum să nu fie copilul meu eminent? cum? pentru asta batem cu pumnul în masă. nu mă interesează că sunt alte căi de a-l ajuta, cum ar fi o pregătire suplimentară, nu. trebuie să fie pe primul loc. chiar şi când profesorul îţi spune că poate mai mult dar că e leneş pe tine te apucă amocul. adică să-i stricaţi munca de un an? era vorba de limba franceză unde profesoara nu voia să-i dea mai mult de 6. păi … dacă atâta merită? la vechea profesoară avea numai 10. să pună mâna să înveţe şi o să-i dau 10. că nu sunt nebună. ştiţi care a fost concluzia? nu, nu i-a cumpărat BMW ci AUDI, că o să o trimită în două excursii în franţa ca să înveţe limba direct de la sursă. pe mine m-a apucat râsul. şi ţiganii noştri învaţă să cerşească direct de la sursă. dar te pui cu o mamă nebună? a început cu ameninţări, cu director, ministere, inspectorate şcolare. nu ştiu ce putere avea dar ştiu că aceea profesoară obraznică a fost schimbată în anul următor. deci?
Acum sincer nu ştiu cine are o vină mai mare? profesorii care acceptă să fie călcaţi în picioare sau părinţii care vor să aibă copii deştepţi ca o formă fără fond? e greu de spus.