Spaţiile publice vor avea obligatoriu defibrilatoare semiautomate externe, accesibile publicului, în vederea acordării primului ajutor persoanelor aflate în stop cardiac, până la sosirea echipajelor de asistenţă medicală de urgenţă, a anunţat, marţi seară, ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu.

Situația e de un comic nebun, din două motive. Primul motiv, care l-ar face să pocnească de invidie pe Mr. Bean, este că fix de asta aveam nevoie în românia, din punct de vedere medical. În spitalul din timișoara, ÎN MOD DECLARAT, trebuie să îți cumperi absolut tot, la internare. ORICE. Și ață chirugicală, dacă ai ghinionul să te operezi de ceva. Și nu e vreo sugestie, ci așa e regula. După care, dacă ai chitanțe, te înscrii pe o listă și, în circa 3 ani (nu e o glumă, sunt date publice, le găsiți oriunde) îți poți recupera banii. EVENTUAL.
Iar situația e general valabilă în toate spitalele din românia, pentru că nu sunt bani.

Și vine al 2 lea motiv.
Cine îi dă dreptul lui Costache, expert în roabe și cazmale, să îi bage defibrilatorul omului căzut pe stradă? Adică, de unde atâta expertiză medicală? Dacă cel căzut are o criză de diabet sau a leșinat, iar Costache habar nu are să îi ia pulsul? Vă dați seama cât de adevărată ar fi uciderea unui om, pentru că defibrilatorul poate să îți și oprească inima, datorată unor aparate de gen? Nici măcar nu vreau să mă gândesc la nebunia situației.

Pe de altă parte, stau calm, pentru că știu că, în maxim 6 luni, prețurile defibrilatoarelor din târgul Vitan va scădea semnificativ, din cauza ofertei mari.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.