Am urmărit în decembrie cam orice campanie umanitară de pe internet, facebook și aiurea, din cauza faptului că m-ați obligat să vă găsesc cui să donați bani. Și am observat o chestie foarte ciudată. Oamenii nu donează bani pentru prietenii lor reali, dar donează pentru campaniile diverselor vedetuțe cu chiloții la vedere.

Și nu înțeleg. Ai prieteni cu copii care au nevoie de operații, sau ai prieteni cu cancer, care au nevoie de bani și tu nu donezi pentru ei, în schimb, donezi pentru acțiunea promovată de vedetuța xulescu, sperând că poate observă și își dă jos chiloții în fața ta?

Trist. Nu ciudat, nu, pentru că vorbim de oameni care deja au mintea pervertită la extrem și nu mai înțeleg bunătatea dacă nu are o răsplată directă și reală. Panarama îi arată chiloții, e o răsplată directă. Prietenul e la ananghie, poate și moare, nu ai de ce să îți risipești bunătatea.

Da, e profund real, prietenul se cunoaște la nevoie. Nu atunci când ești pe val, când curge șampania prin toți porii. Nu. Atunci când ți-e greu.

Concluzia e că, dacă după ce ți-ai cernut prietenii, la greu, te întorci la ei, găsindu-le scuze, înseamnă că îți meriți soarta.
A doua concluzie ar fi că, dacă aveți bani în plus și gânduri generoase, întâi uitați-vă în jur, la prietenii, cunoscuții, familia voastră. Poate acolo e primul loc unde au nevoie de ajutor.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.