Superoamenii de la JO

@ Arhi
El vorbea cu Stevie Wonder – așa ca de la un Minune la altul.
:)))
….Alex Minune

Salut Alex, poti te rog sa ne pui o referinta? Chiar sunt interesat de subiect. Am gasit asta despre arcul lui Ulise, mi se pare monstruos pentru un arc scit.
www.quora.com/In-your-best-guesstimation-what-was-the-draw-weight-of-the-Bow-of-Ulysses
Ce spui tu, tragere la 100lbs se atinge in prezent cu arcuri compozite care injumatatesc forta tragerii, si chiar si asa arcurile peste 70lbs sunt rare.
Un longbow standard avea 35-60lbs, utilizat de arcas profesionst care asta facea dea zilnic incepand cu varsta de 6 ani. Peste devine practic imposibil sa il intinzi in pozitia clasica de tragere. Am gasit mai demult o referinta din Rambo 2 (cartea), in care maestrul japonez reuseste performanta sa traga cu arc de 7 picioare si 100lbs iar eroul nostru nici nu reuseste sa-l indoaie.

@Ensi – Let-off-ul la arcul meu este de 75%, este un model ceva mai vechi, printre primele cu came simetrice. In prezent performantele sunt extraordinare din puct de vedere eficienta. Vezi ca pe pagina postata de tine ai un post al lui Michael Orick – USAA State and National Traditional Archery Champion referitor la ceva puteri, arcuri etc.
Iar antepostatorului, nu, teava nu este curbata, este perfect dreapta.

Bre, Alex 88 e noul Dragos?
Boss, poate-mi explici si mie, ca am doar cateva medalii la tir…ca drac e aia sa focalizezi “pe luneta”?
Vrei sa citesti Leupold si sa te uzi?

In alta ordine de idei, trebuie sa recunosc ca discutia despre taria arcului lui Ulise e prima intalnita pe internetul asta mare…pentru asta ai niste puncte de la mine.
@Maithun. Odobescu rulz!

@Alex 88
Nu merit felicitari ca nu-s vreun Moldoveanu, doar am prins perioda in care trageai ca la Verdun pe banii statului cu stocuri inca rusesti si era ieftin. Mirosul ala de 22lr sovietic nu l-am mai intalnit la nici o munitie.

Am facut la unul din multele CSS-uri de la Dinamo si pe urma la Tunari.

@ovidiu
Bre, din pacate la noi poligoanele sunt la nivelul “hai sa vezi cum e sa tragi cu pusca”.
Asa ca daca nu te pasioneaza sa te apuci de impresionat partenerii de vanatoare (ceea ce consuma mai multi bani si timp decat e cazul, de-aia Leupold sau Swarovsky) 22LR sau 30-06 la 50-100 de metri sunt tot aia cand gauresti o hartie.

Personal prefer sa am Zeiss pe aparat si pe binoclul de astronomie decat sa bag aceiasi bani intr-un agregat care (poate) impresioneaza niste neni beti pe sfert in drum spre unde se face bataia.
Nu neg, am avut bunici vanatori si e o activitate misto, dar cel putin pe la noi la capitala e doar un fel ciudat de masurare a dotarii….cand nu e cazul….

Personal vazand ce se intampla prin piata, prefer doua trageri pe luna cu 50 de boabe de 9 mm si restul exercitii de dry-firing cu o replica de airsoft.

Alex de mai sus a facut tranzitia corecta: pentru trasul la tinta arcul e mult mai potrivit…

www.popsci.com/olympic-biathlon-shoot-between-heartbeats/

Leia in spatiu, ahahaha

Am recitit și eu prospectul și nu am dat de semnele de exclamare descrise de tine (la cel de 1 mg mă refer). Acum departe de mine sa mă consider experta în recomandări medicale, orice benzo e nasol dacă îl iei pe termen lung (pe prospectul de la xanax de 0.5 scrie că după 3 zile se instalează dependența iar pt o persoana cu anxietate asta cam înseamnă că e foarte posibil sa fii in a worse place când termini tratamentul decat la început).

Înafara de glumite inocente aici pe blog, celor care aveți probleme cu anxietatea va recomand sa nu luați pastile de capul vostru, fără să întrebați de sănătate un medic, chiar daca inca se pot face rost de toate rahaturile la liber dacă ii pare farmacistului că ești mai spălat și om serios… Eu nu știam ce e aia anxietate (genul de om care mă bag la scuba fără să știu să înot, și altele), până a început pandemia vieții și am început să văd moartea cu ochii a celor dragi.

Am avut niste episoade de credeam sincer că urmează să fac infarct, puls 180 – normal resting e pe la vreo 60 etc. Norocul meu a fost că primul gând m-a trimis la cardiolog și nu la psihiatru, am dat de un om care mi-a făcut toate cele pt corazon, m-a asigurat că am inima chiar mai tânără decât e cazul :)) și a stat omul sa îmi explice cum totul pleacă de la căpuț și acolo trebuie rezolvat. Mi-a dat Anxiar și Extraveral pt 30 de zile la început – ajunsesem sa dorm una doua ore pe noapte pentru vreo lună, credeam că o să mor in somn, in fine, o luasem rău pe ulei – Dr. Sergiu Sipos daca interesează pe cineva. Mi-a făcut omul ăla așa de bine la cap că a stat să asculte ce simt fără să judece (mă bușise și plânsul in cabinet), m-a asigurat că e normal și că sunt norocoasa că am atâta de pierdut:) de nici nu a trebuit să iau pastilele alea 30 de zile zilnic să mă calmez; după citirea prospectelor mi-am înjumătățit singură dozele, că mă gândeam să nu dau in belele mai mari din cauza unei reacții fizice fara prea mare baza în realitate. Deci iau juma de pastila doar când simt că o iau gândurile pe câmpii rau, iar Extraveral și mai rar, când e musai să dorm și nu reușesc deși stau de două ore in pat – zi grea la muncă, etc. Liniștea din cap de la pastile mă ajută să deconstruiect orice frică n-are baza în realitatea imediată și asupra căreia oricum nu am control, și totodată să găsesc soluții practice (vaccinare toată lumea din jur, trimis pe mine și pe alții la medic când apare o problemă de sănătate nu la dr. Google) pentru atât cât este în mâinile mele să fac.

Un prieten a fost direct la psihiatru și i-a dat ăla un cearșaf de medicamente pentru simptome asemănătoare, într-o săptămână era legumă, când am văzut ce căcaturi sunt i le-am aruncat. Basca îl scosese și depresiv – cum plm sa nu fii depresiv (mă scuzați, că n-am) când nu dormi de două luni, îți pierzi și jobul că nu ești funcțional după 8 ore de atacuri de panică, și ti se pare că așa o să fie viața ta de acum încolo… Până și eu care nu sunt medic știu că în cazul anxietății cu depresie se tratează cu prioritate anxietatea, că aia te face sa mai fii și depresiv pe lângă de cele mai multe ori… Mă rog. Acum e mult mai bine și el de când s-a reglat cu somnul și programul, a început să facă plimbări lungi zilnice chiar daca nu ii vine, a încetat să urmărească obsesiv știri panicarde și în general merge spre un mod de viață care sa ii aducă liniște fara a pică în extrema cealaltă, de apatie și dormit 18 ore pe zi.

Scuze că m-am intins așa mult cu acest comentariu, mă gândeam că poate citește cineva și îi e măcar o parte de ajutor. Până să am atacuri de panică și să îmi rămână anxietatea nu auzeam la nimeni, credeam că sunt eu defectă, când am început să vorbesc deschis în cercul de prieteni (să nu se sperie in caz că mă ia vreunul de față cu ei) și am văzut cât suntem de multi – predominant bărbați, la voi cred că mai e și presiunea aia de a “purta familia pe umeri voștri” – și mi-a părut rău că au stat așa atâta timp (unii cu anii), de rușine sau pur și simplu că nu recunoașteau ce înseamnă stările prin care trec. Și nu e musai sa te pastilezi decât probabil în cazuri în care devine debilitant, discutatul cu un psiholog sau chiar și un prieten și închisul televizorului poate fi primul pas spre momentul ăla in care “îți pică fisa.”