Si cum voiam eu sa fac o supa cu galuste, iau pachetul de gris din dulap si, nu stiu de ce, poate un al 7 lea simt, il deschid si ma uit in el. Posibil din cauză că îl aveam de mult acolo și reflexe demult uitate au intrat în funcțiune.

Pentru ca, vagi amici, când am deschis punga, a fost ca in faza aia din Men in Black, cu civilizatia din dulapul de la aeroport. Erau atât de multe musculițe mici și transparente în interior de aproape și-au dezvoltat propria civilizație și au strigat ALL HAIL ARHI! asa de multe erau.

In paranteza fie spus, unele din cele mai scarboase amintiri pentru mine sunt astea cu muste si gandaci de bucatarie. Când eram mic mic,, imi amintesc cum erau zeci de muste in casa, locuiam temporar undeva in Oltenia, deci mizeria era preinteleasa, iar jumatate din muștele din aer se inecau in ciorba si trebuiau culese cu lingura. Dupa care mancai, ce dracu sa faci, aveai 4-5 ani.

Sau gandaceii aia mici care seamana cu semintele de cimbru, din mancarea pe care o savurai pana cand una din seminte se rotea in farfurie si vedeai ca ii atarna piciorusele moarte intr-o parte. Sau cand am baut apa din frigider, din sticla de lapte umpluta cu apa, fara sa ma uit si am inghiti un gandac de bucatarie. Sau când, în armată, să nu găsești viermi sau gândaci în mâncarea de fasole era, de fapt, un eveniment. Sau când a găsit mama un șoarece mort în borcanul de tocană de legume cumpărat din comerț, după ce mâncase jumătate de borcan. Sau, o frică nou instalată, mi-a zis soacră-mea că ea a găsit în plicul de legume uscate. Iar o tipă mi-a povestit despre gândacii găsiți în boia. HELP…

Anyway, ce voiam să vă spun este că merge sa faci galustele cu cus-cus.
A iesit buna.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.