Contul meu
Prin 1998-2000, nu mai tin minte exact, mi se pusese pata să plec la muncă în străinătate. Mă săturasem de joburi prost plătite, de patronașii români care erau adepții lui Mai sunt încă 1000 ca tine la usă, nu-ți convine, fă-ți bagajele și, în plus, tot auzeam despre diverse povești de succes pe temă.
Iar anunțurile din România Liberă (da, băieți, pe vremea aia îți căutai job citind coloana de anunțuri de muncă din RL. Trebuia să suni la un telefon, să convingi persoana de la telefon că ai putea fi cât de cât potrivit, după care să te duci până la firmă și să lași un CV și un cover letter, eventual scrise de mână, pentru că nu existau imprimante la fiecare colț, sau PC-uri, să aștepți să fii sunat, PE TELEFONUL FIX, pe care îl supravegheai tu sau puneai pe cineva să stea atent, lucruri de astea) ofereau o grămadă de joburi în străinătățuri.
Doar că majoritatea erau țepe. Și știam că erau țepe, nu eram chiar prost de tot. Și, într-o zi, împreună cu încă vreo doi tipi, am decis că gata, ne ducem să fim ospătari pe vas de croazieră. Anunțul părea serios, sobru, nu dădea detalii ca celelalte, gen 10k salariu, muncă doar câteva ore, insulele Virgine sunt la picioarele voastre și alte aberații de gen. Zis și făcut, hai acolo.
Am ajuns. Un apartament de 2 camere, undeva la intrarea în Rahova. Tipul, genul de avocat sărac al mafiei săracilor, mai lipsea să aibă un maieu pătat pe el. Un birou cu zeci de dosare aruncate alandala. Efectiv striga seriozitate tot ce era acolo. Pur și simplu îți zicea de la început că e țeapă și că cineva te va arde ca pe Ghiță de Ignat.
Și totuși, am mers mai departe. Deși știam că e țeapă, deși am vorbit între noi că e țeapă, totuși, am mers mai departe, ne-am dus, ne-am făcut fotografii tip pașaport, am scos cazier, nush ce alte copii după acte de studii. După care am plătit taxa de procesare, nu mai știu cât, nu era foarte mult, cred că de asta am și marșat, că nu era foarte mult.
Și am așteptat să ne sune. Și am așteptat. Și am așteptat. Cred că mai așteptăm și astăzi. Am fost acolo, nu mai răspundea nimeni la ușă. La telefon nici atât. Ne-am privit între noi și am zis, satisfăcuți Știam că e țeapă, ai văzut?
Și asta nu înțeleg. Știu mulți oameni care au trecut prin situații asemănătoare, nu neapărat legat de joburi, dar inclusiv la femei. Știu că mă înșeală, dar dacă nu?
De ce facem asta? De ce acest bias?
NOU
Pentru ca in fundal, acolo in spate, e vocea aia de “Da, dar daca totusi nu e teapa”? Un fel de a spune ca daca e teapa, macar ai incercat, ai facut si tu ceva sa-ti fie mai bine si n-a fost sa fie, aia e.
Stiu niste tineri care prin 2000-2010 au plecat in cehia la ceva depozit de Kaufland, de au platit si taxele, si drumul, si tot-tot si cand dupa prima luna de munca sa isi ia banii, ia-i de unde nu-s ca patronache avea chef de tepe. Asa ca au venit acasa cu trenul, cu bani trimisi de mama prin western union ca ei nu mai aveau nimic.
Asa ca macar la tine teapa a fost mai blanda, mai usoara.
NOU
Prin CT erau cu sutele de ”agenții de crewing”. Tot taxa de procesare era baza, unii cu stare se mai aruncau și să lase o șpagă peste, ca la medici acum. Un salariu de motorist era 320 usd, miraj nu altceva. Din cei cu experiență pe la Navrom și care au reușit să mai plece prin cîteva agenții mai ”serioase”, erau la ușa lor cu pancarte de gît că nu și-au primit salariile. Careva la pușcărie? Desigur că NU, doar erau în gașcă cu milițienii. Iar peste taxa de procesare șpaga era salariul de pe o lună. Așa și-au făcut unii ”agenți” hoteluri prin Mamaia.
Eu nefiind specialist, doar rupt in cur, n-am avut sanse de multe depuneri…
Off topic, breasla șpăgarilor, un spital întreg… Asta nu mai e o simplă boală , e pandemie. www.monitorulsv.ro/Local/2023-02-01/95-de-doctori-sustin-ca-atentia-nu-e-spaga-e-recunostinta-Judecatorii-avertizeaza-e-dare-si-luare-de-mita
NOU
Asta e cu un salariu+taxa de procesare e standard prin toate tarile de unde gasesti vaporisti multi cu foamea-n gat. Toti baietii de pe vapor pe care i-am cunsocut imi spuneau cat tre sa dea ca sa ajunga la bord. Ma mir daca nu mai e prin Ro.
NOU
’92 anul de gratie, proasta ca noaptea deh, cred si acum in oameni. deschiz ziarul anunt de munca, secretara, ceva finutz.
nici acu nu am uitat blocul ala de la obor, etajul 8-9, pana mea, am dat de un infect libidinos, io, cretina si senina care nu stiam pe ce planeta ma aflu.
deruland ulterior filmul am realizat ca acolo avea dobitocu si casa, si ce mm mai avea in cap, replica ce ma facu sa mi dea fiori pe cefa si sa ii spun ca o sa l caut eu: “si, sa ai grija sa nu te culci cu soferii, o sa iei cine stie ce boala si pe urma o sa mi o dai si mie”.
fuck that shit……nu am nimerit usa de la iesire, pana la parter mi au tremurat picioarele. :)):)):))
NOU
omul macar era sincer, ti-a zis de la inceput ca implica dedicare trup si suflet:))
NOU
La atata dedicare nu ma asteptam nici sa ma pici cu ceara :)):)), naiba, cred ca daca trebuie sa l descriu o pot face la milimetru, si sunt varza la retinut fizionomie, nr de telefon, detalii de orice fel. Am atentia unui caras auriu. :)):))
NOU
Instructaj de protectie a muncii, făcut conform legii în prima zi de muncă.
NOU
Hahaha, daca te incalzeste cu ceva am repetat eu experienta ta peste vreo 10 ani si cumva nu cred ca suntem singurele. Eram studenta anul 2 ceva, faceam ceva bani din meditatii si bursa dar am zis sa am ceva venit stabil, aplicat la acelasi job de secretara din ziar. Adresa “firmei” era undeva pe Bdul Unirii intr-un bloc. Ma suna, ma cheama la interviu, entuziasm maxim. Noroc ca aveam un prieten care imi zice, ma Cristina, hai ca te duc eu pana acolo. Mergem, se uita la bloc, zice hai ca urc cu tine. Urcam, un apartament, nu firma pe usa nu nimic. Zice, eu intru cu tine. Ok…jenant dar mno, zic astepti si tu la “receptie” ahahahaha. Sunam deschide un cetatean arab. Eu ma uit la el, el la prietenul cu care venisem. Zic, pentru interviul de secretara, prietenul ma insoteste doar. Mormaie ceva neentuziast. Interviul a fost f scurt, cumva de la usa se vedea ca nu intruneam cerintele. Cred ca a zis ca ma suna daca e or smth nu sunt sigura ca ma uitam mai mult la usa. Am plecat intrebandu-ma ce dracu e in neregula cu mine de nu mi-a sunat nici o alarma…prostia tineretii…apropo de discutia mai veche cu “proastele” care si-o merita…cateodata nici nu trebuie mult sa ti-o iei, e pur noroc.
NOU
dap, a fost nasoala experienta.
NOU
Am patit cu colegi angajati. Au angajat pe unul cu pb psihice. Desi era mieuros si stia sa se faca placut, tehnic mintise ca stie multe. Am zis sa nu-l angajaze, semnele erau de la inceput ca e praf, au trecut peste “detalii”. I-au dat de lucru pe ceva, nu a facut nimic. Nu … ca nu s-a integrat acolo ! Apoi pe altceva… nici acolo ! Poveste lunga dar in final l-au dat afara dupa ce ne-a futut nervii si timpul. Patim cacaturi dintr-astea pt ca gandim des emotional. In decizii importante nu trebuie gandit emotional. Dai bani si speri sa te angajezi pe vas de croaziera. Cum sa dai bani plm ca sa te angajezi si sa muncesti ? 😀 If it looks like a duck, swims like a duck, and quacks like a duck, then it probably is a duck.
NOU
Da, se plateau niste taxe de trimitere a documentelor dar era greu sa iti dai seama care e serios sau nu. Erau ani in care dupa cum spune si autorul multe inca erau srise de mana si toate anunturile erau la ziar. Poate aveai noroc daca aveai o cunostinta care sa fie deja angajat printro firma si sa ti-o recomande. Nu mai spun cate anunturi de “angajam dansatoare” erau acolo.
Aveam o prietena balerina la Teatrul Constantin Tanase si care imi povestea de fazele astea. Ea nu isi mai gasea contract si ma rog in final a plecat printrun noroc in Italia si a ramas acolo si si-a deschis o scoala de dans. Ii spuneam ca “uite sunt in ziar anunturi de angajari”, iar ea imi spunea ” Tu crezi ca alea de merg prin anuturile alea din ziar vad vreodata o scena? Alea sunt pentru dame de companie fata! Ajung prin Italia, le sunt luate actele si dupa aia trimise pe centura”
NOU
Vandelay Industries! Pentru cunoscatori.
NOU
What delay industries?
NOU
Importers exporters of latex products. Or matches.
NOU
And you want to be my latex salesman…
NOU
Plm dacă și Seinfeld a ajuns pentru cunoscători…
NOU
Oameni seriosi, cu sediul in New York 🙂
NOU
Mai ai telefonul ala fix? Aaaa, nu? Atunci cum sa te mai sune omul ala daca azi sa zicem ca iti gaseste un job pe vas, cum?
NOU
Din aceleasi motive pentru care oamenii stateau la cozi in fata alimentarelor,ca poate se baga ceva,din aceleasi motive pentru care oamenii cumpara masini sh de la samsari,din aceleasi motive pentru care isi iau sotie curva cartierului,crezand ca fac doamna din ea,sau sot betivul satului,crezand ca va deveni muncitor….e o forma de idealism amestecata cu multa naivitate,dublate de viata intr-o societate care nu ofera multe solutii,ci doar multe frustrari si privatiuni.
NOU
La mine a fost ceva finuț. 600$ nu pentru ei ci pentru actele mele, carnet de marinar strain si vize. Norocul meu e că nu am avut banii și părinții mei mi au dat cu flit când a auzit că trebuie să dea 600 $ mai ales că știau clar despre ce este vorba. Nu același noroc că au avut colegii mei însă care au muncit ca ospătari o vară întreagă la hotelurile din Mamaia și apoi au dat banii acolo ca să și împlinească visul. Eu am scăpat cu 1 milion și ceva RON dați pentru întocmirea de dosar și pe care bineînțeles că am primit și chitanță, doar dosarul era în fața mea toate actele procesat xeroxate și gata de trimitere la către armator.
Ce a fost bun după țeapa asta? Nu am mai crezut pe nimeni și nimic în fapt când am plecat prima oară eram atât de convins că nu voi primi salariul încât am plecat cu bani pentru biletul de avion de acasă practic am mai stat acasă să îmi strâng bani și de biletul de avion la întoarcere pentru că eram sigur că voi lua o țeapă și nu voi fi plătit. De ce am plecat totuși? Foarte simplu. Eram cu spatele la perete și loc de mișcare zero a fost o șansă de genul la bal sau la spital. Mi a spus că în cel mai rău caz o să acumulez experiență și bani zero.
La ce mi a ajutat experiența respectivă? La acel damage control plan practic dacă văd că este ceva care nu merge accept că am ajuns până în punctul ăla și că am pierdut ce am avut de pierdut până acolo și îmi văd mai departe de treabă.
NOU
1 milion si ceva ROL poate. ca 1 milion de RON (adica lei, ca nici la dolari nu cred ca le zici usedei) inseamna ceva bani…
NOU
Cred că e fix FOMO: “și dacă nu e țeapă?”= fear of missing out.
La relații însă sunt multe combinații de “de ce”.
NOU
Nu este o prostie. Este un bias(nu stiu cum ar fi echivalentul corect in romana… prejudecata?) care are foarte multe fatete. Atunci cand vezi ca iesi in dezavantaj sau pierzi intr-o oarecare investitie de bani sau timp dar continui in loc sa iti recunosti paguba. De exemplu, te duci la un film si dupa 10 minute iti dai seama ca e o mare porcarie dar hei, ai dat bani asa ca suporti 2 ore. Desi ai putea sa faci ceva util cu timpul ala, banii oricum i-ai dat.
NOU
Un amigo a aplicat la misto pentru un job in Dubai acum vreun an. Pe ceva site dubios. A fost sunat dupa 4 luni, el nici nu mai stia ca aplicase. Acusi face anul in Dubai, banutzu banutz, poze de insta, banuti stransi, munca lejera si fix pe ce facea in RO.
Cateodata merita riscul.
NOU
Dar fac pariu ca nu i-a cerut nimeni nici un ban inainte, ca “taxa de procesare”.
NOU
si eu am fost la interviu d-asta de plecat pe vas ca ajutor bucatar, cu toate ca aveam doar experienta de gatit de acasa – sandviciuri si cartofi prajiti cu oua ochiuri, ocazional omleta.
interviul a fost undeva prin Predeal. prin anul 2000 si putin.
tot asa, mers cu un amic, ca na…
in prealabil, scos cazier, facut poze, am creat tot felul de recomandari de la restaurantele unde “am lucrat”. le aveam cu calculatoarele din frageda pruncie, detinand chiar unul facut de tata in ’86 – deci stapaneam destul de bine si editarea. aveam acces si la imprimante mai rasarite nu doar cele matriciale. dosarele aratau beton, totul era excelent.
ajungem… intram, ne ia pe amandoi la interviu.
dupa un chit-chat, incepe usor sa intre in subiect si incepe sa ne intrebe ce am lucrat, cum a fost… toate bune si frumoase, pana incepe cu intrebari de genul… cati bucatari erau la… aici, unde ai lucrat anul trecut… ca vad ca pare restaurant mare, capacitate 50 persoane. era glumet, isi batea joc de noi.
evident ca, incapabili de oferi un raspuns documentat de vreo minima experienta, am inceput sa inventam, dupa cum credeam noi ca ar fi treaba prin bucatariile restaurantelor in care “am lucrat”.
dupa cateva minute ne opreste, se pune langa noi si zice… ma baieti ma… voi nu ati lucrat nicio zi in viata voastra in bucatarie! ce faceti voi de fapt?
recunoastem ca nu, ii zicem… eu IT, celalalt sofer.
neasteptat pentru noi, omul zice ok! ati trecut interviul!
va vad destepti, sigur va descurcati si va adaptati voi acolo. fiti atenti la ce fac altii si va fi bine.
ne-a mai dat niste sfaturi, ne-a raspuns la intrebarile lui din interviu, asa, pentru cultura noastra.
in doua saptamani aveam chemarea la ambasada americii ca sa depunem pentru vize.
tot final neasteptat, ne-am bagat pwla si nu ne-am dus, ca era vara si altele erau “prioritatile” noastre.
nu cred ca regret nici acum ca nu am plecat.
NOU
Hmm… deci spui ca ai dat de un recrutor serios, care v-a ajutat si v-a dat sfaturi utile pentru viitor. Dar in loc sa profitati de asta, ati ales sa dati voi o teapa.
Probabil ca sa il razbunati pe toti cei care au povestit mai sus cum au fost ei pacaliti.
NOU
dupa leprele ”recrutori”, iata nestematele de pe cealalta parte a baricadei!
NOU
@Andrei G & @daddy – eram tineri atunci. nu aveam nicio experienta in domeniu. nu auzisem deact povesti de la altii cum e viata pe vas.
apoi, la recomandarea noastra, au plecat altii prin acelasi recruiter (pe care l-am anuntat ca nu mai mergem, a inteles. nu sunt/eram animal cu OAMENII, daca intelegi ce vreau sa zic). nu consider ca a fost o teapa. omul se mai razgandeste.
e doar o povestioara care – cred eu ca – se incadreaza topicului acestui articol: “De ce suntem proști, în anumite momente”
NOU
@Vlad, oricine citeste o exprimare de genul “ne-am bagat pwla si nu ne-am dus” nu are cum sa concluzioneze ca voi ati anuntat recrutorul ca nu mai sunteti interesati. Se intelege ca l-ati lasat pe omul ala sa faca toate aranjamentele si apoi ati ignorat totul.
NOU
@Andrei G – eu asta incerc sa zic – ca tu vezi/intelegi doar partea de teapa, ceva rau, ceva nasol din acea fraza. tu vrei sa gandesti in directia aia, chiar daca nu se zice/deduce absolut deloc daca ala a fost sau nu informat.
tu ai presupus ca nu a fost informat si deci si-a luat teapa.
dar inteleg pe de-o parte… e cam ca la filmele cu final deschis – fiecare isi alege varianta de final 🙂
NOU
Disperarea?
NOU
urasc superstițiile si râd de oamenii superstițioși
totuși cand am un vis mai ciudațel caut înțelesuri pe net
si apoi concluzionez
” ce tâmpenii, doar un prost ar crede” si merg mai departe ca si cum nimic nu s-a intamplat
asta după minute bune de citit si contemplat
NOU
Eu am avut cateva deja vu cu romani ajutati de la care mi-am luat-o in freza (ultima de Craciun) si am zis gata, nu mai ajut. Roman sub cap de pod cersind? Ma duc, ii dau un blid de mancare, dar altceva nu. Recomandari pentru prietenul unei cunostinte? Never, ever! Doar daca il cunosc personal si vad ce ii poate capul. Altfel nu!
Am zis prima data ca o fi fost o gresala, a doua oara am zis hai mai ca ala ce vine dupa asta nu are nicio vina ca asta a fost un dobitoc (asta a facut de ras toti romanii de lucram in cladire). A treia oara aduci elemeanta in companie dar ea nu se simte bine in departamentul ala si o aduci sa lucreze cu tine si ceva iti clincane in creier ca nuuu, dar fizic faceam altceva (maaaare gresala – jigozeala din prima zi de adus, gen: tu sa nu vorbesti asa cu mine ca eu am facultate si vreau sa imi iau concedii fix de toate evenimentele traditionale inclusiv cand tu anunti cu doua luni inainte zilele in care iti iei liber), o mai scapi si de o lista de dat afara din cauza pandemiei dupa care te reclama la sefi ca o intimdezi (in ziua confruntarii cu seful si-a luat sick day ca e intimidata) ……gata!
NOU
in afara romaniei, daca aud romaneste, schimb pe engleza. nu vreau sa am contact cu romanii de niciun fel. esti sub un pod si cersesti? mori
NOU
Romani, munca, strainatate: In blocul de birouri unde are un etaj firma la care lucrez eu (undeva in DE), se reamenajeaza un etaj pt alti chiriasi. Printre muncitorii care lucreaza acolo cu carca, am auzit si glasul romanesc. De minim 2 ori lifturile au fost umplute pe pereti cu inscrisuri in lb romana cu markerul, “Va f** pe toti in gura”, “Sa imi ****** mie toti ****” si tot asa. Noroc ca lifturile au fost ambalate anterior pe interior cu material de izolare, pt a nu fi zgariate cand se transporta chestii. A fost schimbat odata ambalajul asta, si urmatorul s-a umplut de injuraturi din nou. Injuraturile sunt doar in romana, nu mai e niciun alt inscris in nicio alta limba.
Trageti si voi o concluzie, ca eu nu am niciuna. Eu stiu doar ca nu vreau sa am de-a face cu romani in strainatate, evit sa ma duc in Grecia unde imi placea ca e plin de romani pe care se umfla tarata in vacanta si vor sa arate ce tari sunt ei etc.
NOU
Credeam ca doar eu fac asta. Efectiv nu vreau niciun contact cu romanii, de fiecare data cand ajung in afara. Nu e snobism, pur si simplu imi repugna comunitatile de romani din afara.
NOU
si, in primul rand, e protectie. un roman va incerca sa te faca, la un moment dat. nu conteaza cum sau dece, doar ca sa se simta superior fata de “fraierul ala”
NOU
E, nu aveți voi prietenii care trebuie.
Eu am fost în vacanță cu niște expați și am înțeles de ce 3 copii nu e bine deloc, casă la țară e de căcat, plus că mi-am dat seama că nu câștig așa de mult, iar în cazul meu, clar, am fost fraier că am plecat din țară iar Decebal e prea puțin promovat.
NOU
Bai, nu stiu prin ce ape va scaldati voi un afara, dar eu nu am avut probleme….
NOU
de ce suntem prosti? pentru ca suntem disperati, avem impresia ca am epuizat toate sansele si ca nu mai iesim niciodata din norul negru si pentru ca suntem presetati sa speram in ceva, intr-un miracol
eram tanara, vreo 19 ani, imi cautam chirie, cred ca stiti anunturile alea cu ‘caut femeie de servici, astept provincia’ , unele nu aveau ‘astept provincia’, disperata sa=mi iau campii sun la un anunt din asta cu impresia ca cinevaul ala o sa-mi ofere o camera de inchiriat contra un cost mai mic daca ii fac curatenie prin casa
m-a intrebat daca sunt robusta, ca la curatenie am nevoie sa fiu zdravana, dupa ce am inchis si i-am vorbit politicos, mi s-au taiat picioarele cand mi-am dat seama ca el cauta prostituate pentru un simulacru de bordel.
NOU
E ca si la “The Last of Us”. It pui sperante, zici :in sfarsit un serial fara elemente de “politically correct” si “woke”, …. dupa care vezi episodul 3.
NOU
Extraordinar, te-ai atacat tu ca erau doi gay. Exact asa e si in joc, de ce naiba te mai uiti daca te deranjeaza orice care nu este heteronormativ? Nu te uita mai departe ca vor mai fi …
NOU
Deschisule la minte care esti tu, n-ai prins ideea :
1. E absolut inutil si ilogic sa faci un intreg episod despre nimic. O ora intreaga de lovereala barbateasca, te lasa rece efectiv, o incercare penibila de a stoarce o lacrima din public.
2. LGBT-istii ar trebui sa se simta GRAV insultati de faptul ca peste tot in industrie se dedica scene, episoade s.a. cu gay. Li se transmite efectiv “haideti ba veniti sa vedeti filmul, se fut doi de-ai vostri in el, nu stiti voi ce e aia cinematografie, scenariu, regie, voi apreciati doar tavaleala”.
3. In ep.2 se prezinta in 2-3 minute relatia amoroasa dintre Joel si Tess, nu se putea face la fel si pentru Bill si Frank? Intreb doar.
NOU
@saint
Nu prea scriu comentarii pe blog, dar nu fii naspa. Am vazut suficiente filme si episoade din seriale cu wokeness gretos, dar in cazul de fata povestea a fost spusa super ok. Nu am jucat jocul, dar din ce inteleg, inclusiv in joc personajele erau gay. Deci nu au deviat de la storyline-ul initial introducand fortat o Triss de alta culoare sau elfi negri si orci albiti. C’mon..
NOU
Taica-miu lucra la Uzuc, in Rm Valcea, prin anii ’90 si avea salariu vreo 70 de dolari. In ’94 a plecat in Israel pentru propasirea familiei si atingerea telului de-o viata: Dacia 1310. Fusese aproape si in ’89, dar banii de masina s-au transformat in bani de cada plus un serviciu de cesti. Eh, si se duse in Israel ca dulgher, desi era frezor (prelucrator prin aschiere), dar stia sa invete din mers. Pe aeroportul din Tel Aviv i-au intampinat baietatii de la firma de recrutare si le-au luat pasapoartele. Ca sunt mai in siguranta le ei, in birou, altfel le vor pierde pe santiere ori prin baraci, s-a mai intamplat. Au mai vazut pasapoartele dupa un an, un an de munca la negru, in conditii foarte misto de (aproape) prizonierat. Zicea ca i se usca transpiratia de pe frunte doar vreo cinci minute pe zi, fix inainte de rasarit.
Primeau si undeva la 7-8 sute de dolari lunar, deci de 10 ori mai mult decat la Uzuc, bani pe care ii trimiteau acasa ascunsi in scrisori. Tata are si darul de a se intinde la vorba si la scris, contineau plicurile alea vreo 20 de pagini – cum sa nu ravneasca postasul la asa porcoi de bani? Au ajuns acas’ jumate. Eram mic in ’94 si nu m-am prins de ce plange mama asa napastios cand nu mai ajung scrisorile. Dupa un an si ceva s-a intors in tara, ne-am luat o Dacie la mana a doua si zburda de fericire – tot ce i s-a intamplat in Israel a fost pentru el cea mai reusita perioada a vietii.
Daca i-ar fi spus cineva dinainte ca va ramane fara acte, ca va munci in conditii inumane, platit mult mai putin decat se intelesese (si la negru), tot s-ar fi dus.
NOU
Shalom, Dani! Ai un like de la mine.
NOU
Amandoi parintii mei au lucrat la Uzuc ca frezori (prelucratori prin aschiere), dar au ramas acolo multi ani si dupa ce s-a privatizat si a devenit Vilmar.
Si-a dorit si tatal meu o dacie SH dar a fost mereu peste posibilitati. A fost cat pe-aci sa ia un trabant, dar nu s-a mai intamplat. Nu avea cum, s-au imprumutat la Casa de Ajutor Reciproc (CAR) sa imi ia un PC in clasa a 10-a, a lucrat tatal meu multe ore suplimentare ca sa poata rambursa mai rapid; procesor AMD Duron 800Mhz – mediocru inca de la lansare, dar pentru mine a fost suficient. Asta m-a facut pe de o parte bucuros, pe de alta trist pt ca eram suficient de mare sa constientizez cat de mari erau eforturile lor.
Nu au trecut prin experienta tatalui tau, dar viata a fost dura si aici.
Insa asta nu i-a impiedicat sa fie fericiti.
Au trait modest si au sperat ca o sa merite sa se focalizeze pe educatia mea.
A meritat si pentru ei si pentru mine, pentru ca acum ei sunt mandri de copilul si nepotii lor, iar eu le sunt recunoscator pt sacrificiile facute.
Sunt la pensie amandoi, inca rezonabil de sanatosi, traiesc modest in continuare, sunt fericiti in apartamentul minuscul cumparat la inceputul anilor 1990, nu au detinut o masina vreodata si nici nu isi mai doresc.
Acum cheltuie banii aiurea pe jucarii pentru nepoti desi nepotii au mai multe decat media; bunicii nu o mai numesc o investitie, ci o placere si zic ca ii face fericiti..
NOU
Primul lucru pe care il auzi dupa ce ai schimbat aerul : fereste-te de romani.
Absolut toti o spuneau, desi erau si ei…romani. De multe ori avand fix aceleasi metehne despre care erai avertizat sa te feresti – de altii.
Incolonati frumos, cu totii, pe banda lui Mobius…
Pe cei ramasi ii mananca un sentiment ciudat, ca un cancer pasiv-agresiv, ca cei plecati “au scapat” si i-au lasat pe ei, cei ramasi, sa duca greul, si vin in vacante numai sa arate ei in sat cum au scapat de saracie.
Sentiment alimentat si de alta stare, a celui care se intreaba : “cum ar fi fost daca totusi”.
Cei plecati, dezradacinati, cu un viitor in vitro in .ro si unul necunoscut “in afara”, mancati poate uneori de doruri nemarturisite si de nelinisti propii emigrantilor, isi dau seama ca ajung batrani si devin tot mai nesiguri asupra unor “alegeri” inconstiente facute acum niste zeci de ani – cum a putut sa zboare timpul ! – ajungand tot mai neintelesi si uitati atat de catre cei ramasi “la vatra” dar si de propriile mladițe care nu mai au rabdare pentru nimic.
Si emigrantii au, la randul lor, cate un oftat, uneori, zicand : “cum ar fi fost daca”…
Dupa aceea, intri la cetin, zoso&Co si te curentezi de la mizeriile romanesti pe care incepeai sa ti le atenuezi, in amintirile nostagiilor de tinerete.
NOU
Se cheamă “Bias de confirmare”. Crezi pentru că vrei să crezi, ai nevoie de asta.
Confirmation bias is the tendency to search for, interpret, favor, and recall information in a way that confirms or supports one’s prior beliefs or values.[1] People display this bias when they select information that supports their views, ignoring contrary information, or when they interpret ambiguous evidence as supporting their existing attitudes. The effect is strongest for desired outcomes, for emotionally charged issues, and for deeply entrenched beliefs. Confirmation bias cannot be eliminated, but it can be managed, for example, by education and training in critical thinking skills.
NOU
Pentru cei care au trăit anii ’90, este de înțeles. Aștept și acum jobul de ranger în South Africa…:))))))
NOU
Te-ai înscris pentru vînătoare de pliznoți?
NOU
@Marinel: nu stie lumea bancul, bre…
@infektus: eu si acum astept viza pentru Noua Zeelanda… Am aplicat pe fax, prin 1997, probabil de aia dureaza asa de mult….
NOU
Impulse moment (nu stiu daca e se numeste asa ), cand se vinde un vis, tu stii ca e teapa dar nu esti in stare/nu vrei sa bagi logicul/analiza in ecuatie. Situatia si emotiile generate in jur (fie ca e o situatie care iti place sau de care esti dominat) te face sa iei decizia pe loc. Ideea e ca eu vanzator sa te fac sa cumperi/actionezi atunci chiar daca logic poage nu ai vrea ( creez o situatie personala, un vis, generez emotii, te fac sa te simti, elimin barierele, rezolv o problema). Daca tu zici “hai ca ma mai uit si vin mai incolo”, am pierdut vanzarea. Asta ar fi si solutia pentru tine ca si cumparator, sa te mai gandesti pana maine.
NOU
2014, agentie de modelling cu sediul in mall Sibiu. M-a agatat o tipa in mall si mi-a zis ca arat atletic si m-as potrivi in campanii la Decathlon, Adidas sau altii cu care lucreaza ei. 200 de lei a costat sedinta foto pentru portofoliu si mi-au zis ca e posibil sa ma sune. Pe de o parte imi ziceam: “Sunt atatea altele mai faine decat mine, deci slabe sanse sa ma sune, dar nu se stie niciodata, e ca la loto, right? Sau poate e teapa, dar poate nu e.”
Normal ca era teapa, la cateva luni am vazut articol in ziar ca i-a saltat.
Bine ca s-a intamplat pe de o parte, acu suflu si in iaurt.
NOU
Mai dau o gheară și gata…sigur acum îmi dă royala și-mi recuperez banii. Apoi mă duc acasă
NOU
Românii încă nu au reușit să deslușească tainele ardeiului iute. Nimerim cumva ceapa, prazul și usturoiul în mâncare, dar ardeiul iute ar trebui interzis pe teritoriul tărișorii noastre.
NOU
Umbla vorba ca si chinezii abuzeaza de ardei in mancare, da’ io cred ca e doar o legenda.
NOU
Ala chinezescul e alta rasa, e nobil, simti orgasm in gura, nu otrava,
NOU
Pentru ca, in mintea ta atunci, oportunitatea potentialului castig era mai mare decat eventuala pierdere.
E normal, nu ai gresit cu nimic, ai invata pe pielea ta ca nu e bine sa acorzi prezumtia de onestitate si caracter tuturor. Intr-o societate normala, asta e premisa de la care pleci. Romania are particularitatile ei si avem cel putin doua generatii care sunt puternic traumatizate si dispuse sa faca orice ca sa supravietuiasca si sa prospere cu orice pret.
A fi adaptat la o societate bolnava nu te face sanatos. Un salud!
NOU
Ce să scriu? Nu știu. Hai sa completez la nume. gata am
completat si nume si email. Lansez comentariu ăsta. Apas acum pe roșu. Hai cu toți : în TREI , DOOOI, ONOOOO!!acum apă s. acum. ia sa vedem pot chiar acum. chiar in timp ce scriu, adică chiar acum . ia sa cedem. vedem . apăs am apăsat . acum. am si editat putin. click pt a edita. ca sa mu fiu bulangiu. gata. e gata. cine nu e gata il iau cu lopata!!
NOU
“Ce să scriu? Nu știu.”
Zi-ne cum stai cu monetizarea labei pe OF!
NOU
Din totdeauna au fost tzepari, asa am plecat si eu printr-o firma din asta, acum 22 de ani. Articolul exista si acum: www.zf.ro/business-hi-tech/exodul-informaticienilor-romani-filiera-franceza-2997459
Bineinteles, am ajuns fix la o saptamana dupa difuzarea reportajului, cand firma era deja anchetata de Ministerul Muncii francez, norocul meu a fost ca una din firmele la care m-au dus sa dau interviu aveau deja angajati straini, si erau la curent cu ce trebuie sa faca pentru ca sa ma poata angaja direct (si nu era direct simplu Romania nefiind in UE) si am plecat pur si simplu de la intermediari.
NOU
Vin cu ceva detalii invatate si pe pielea proprie si a altora, acum vreo 15 ani. Momentul nasol e cel initial, lacomie inexplicabila, frica de a pierde oportunitatea, spirit imediat de competitie cu altii. Pe asta construiesc teparii. Si nu, culmea, nu sunt lacom. Consider ca primesc ce merit, si ca trebuie sa invat/sa fac/sa muncesc mai mult daca vreau mai mult. Pur si simplu apare ceva too good to be true, si imediat simti ca iti sclipesc ochii. Si doar experienta si educatia te fac sa treci peste primul impuls si sa activezi neuronii, si in cazuri de fraude mai ales instinctul.
Venise un neamt get beget (yep) blond, ochi albastri, inalt, tanar, aer de director, vorbea si engleza pe la cercul nostru restrans de firme de cartier care vindeau/asamblau/reparau calculatoare. Ne stiam intre noi pentru ca fiind scumpe piesele si noi intrand in categoria pitici voinici, nu aveam fonduri sa acoperim varietatea de cereri ale clientilor. Cativa doar erau mai rasariti, si erau si cei mai secretorsi. Asa ca toti cam stiam ce au ceilalti pe stoc, si daca unul din noi vindea un PC, mergea la alta firma colega pentru o piesa lipsa (dupa ce o rezerva in prealabil), in felul asta puteam acoperi impreuna cererea, livram repede si mai faceau si ceilalti vanzare cand nu aveau clienti. In special in weekenduri cand marii furnizori erau inchisi.
Ei bine domnul neamt avea niste documente printate cu piese din Germania, preturi gen 50% mai mici decat piata. Placi video, harduri, DVDROM, memorii, chestii care nu ti-e teama sa ai stoc ca se consuma in timp toate. Poveste bine ticluita, ca ar fi fost din dezasamblari engros de la banci, ce mai oportunitate super, garantie, pe factura, totul frumos. Doar ca nu accepta rezervare pt livrare numai prin… plata inainte a TVA-ului pentru ce vrei sa comanzi. Red alert evident. Si aici intervin tipologii umane:
– in primul rand exista semne. Mie mi s-a activat alarma si nu stiam de ce, si abia post factum deruland inapoi convorbiri si situatii mi-am dat seama ulterior ca omul era ca un animal haituit in comportament. Foarte alert, se intorcea continuu pe scaun sa vada cine e in camera si tresarea la oricine intra in firma, astepta afara sa iasa clientii inainte sa intre cand revenea, Ii scapau intrebari de gen “Cine te-a sunat acum pe mobil” care evident nu era treaba lui. Se lauda ca a fost pe la toti din oras, ca a rezervat 60% din ce e acolo si sa ma grabesc. Si tot venea de 1-2 ori zilnic sa vada cum stam cu precomanda, f insistent. ca repede ca vine marfa, etc
-stiam de la el cand a zis ca a mers pe la toti. Ghici ce. Noi aveam activitate normala, ne sunam des, ne vizitam, intrebam una alta de piese etc. Din 20-30 de firme, doar 3 sau 4 m-au intrebat daca a fost si pe la mine neamtul. Adica real honest business friends. In ideea daca am auzit ceva de el de bine sau de rau, daca a livrat ceva, daca avem ceva noutati, daca mi se pare interesanta oferta, daca ne impartim comanda incat sa ne completam reciproc cererea etc. Restul malc. Sa nu piarda “ocazia”
– A dat o teapa serioasa la vremea aia in oras, ceva gen spre 200.000 euro. Majoritatea se pare ca au luat precomenzi. Am fost printre norocosii care pe deoparte simteam ca ma retine ceva, nu aveam cash extra, pe de alta nu imi venea sa blochez putinii bani pana cine stie cand ajung piesele si mi-am asumat ca platesc mai mult altora cand ajung fizic, dar tot vor fi mai ieftine decat piata.
– Cea mai mare paguba a avut-o unul mai rasarit ca si capital si firma, pe care chiar eu l-am intrebat daca a fost neamtul la el si mi-a zis -Nu, ce neamt? Ce oferta? Asta in conditiile in care personajul tocmai imi spusese ca vine de la el. A incercat doar sa ne traga de limba sa vada ce preturi ne-a oferit si atat nici nu a recunoscut ca e in negocieri.
-Peste ani am fost invitat la proces, se pare ca urma sa scape desi fusese prins intrand cumva la abuz de incredere. Cred ca metoda lui era gandita cu avans incat sa nu fie acte semnate. Am refuzat, nefiind pagubit, mai ales ca aveam doar dovezi circumstantiale, nimic concret.
Concluzia o trageti voi, dar povestea nu imi da pace mai ales cand stiu ce am gandit in perioada aia si cumva ma rusineaza faptul ca am fost si eu tentat..
NOU
Ca fapt divers ati vazut cum si-au batut pwla de noi aia de la omv. Cum au iesit si au anuntat profitul, care este cel mai mare profit raportat vreodata in romania de vreo firma. Si au zis ca ciuciu taxa aia de solidaritate. Posibil sa o plateasca in austria. Si totu dupa ce s-a incordat romanasu sa-l pedepseasca pa austriacu ala rau care nu l-a bagat in șenghen. Totu dupa ce s-a dus anafu peste ei sa faca…..kktu praf.
Si acu vine omv si mai ca nu zice “sugeti pwla sclavilor”.
NOU
daca tu ai impresia ca cei ce s-au incordat nu au facut doar de ochii fraierilor, te inseli. legea a fost facut tocmai ca sa nu plateasca OMV nimic. toti sunt platiti. romania est eun stat capturat
NOU
Ma refer la aia pe persoana fizica, care s-au incordat la pedeapsa la genu sa nu mai bage benzina de la aia, gest inutil dealtfel. Despre anaf, logic ca totu a fost regie ieftina. Nu calca anafu la asemenea firme decat cu dispensa de la boierii aia mari si doar ca sa-i mangaie pe cap, lasand insa impresia ca-i trage de urechi. Totu e vrajeala totu e minciuna.
NOU
Pe la varsta aia suntem programati cumva sa fim prosti. S-ar mai marita fetelele alea si-ar mai face copii la 19-20 si ceva de ani daca le-ntrebi cand trec de 40? Tu ai mai face nebuniile alea acum? Te-ai mai duce tu la razboi la 48 cum te-ai fi dus la 20? Ai auzit tu de vreun sfat al inteleptilor format din pustani de 20 si ceva de ani?
NOU
Fost, 8 ani. Reusit din a doua incercare, la Brasov. Prima, la Oradea, a fost teapa.