Sâmbătă am fost invitat de către măreţul Radu Constantinescu, împreună cu Sebi, la poligonul Tunari, să tragem cu arma după talere.

Chiar am fost emoţionat, pentru că nu am mai tras cu o armă de la 22 de ani, de când am terminat armata, deci sunt vreo 12. Nu vă mai zic de transpirat de palme, alunecat arma, reculul armei direct în mufă, de mă doare şi acum obrazul.

Cert e că mi-a plăcut rău de tot. Nu îmi place să trag cu pistolul, şi s-a văzut asta, pentru că am fost singurul care dădea numai sub ţintă, dar la talere nu m-a învins decât un contabil slab şi ochelarist, care trăgea de zici că se născuse cu puşca aia la bandulieră. Băi, deci ajunseserăm să nu ne mai uităm la el de nervi, că nimerea tot ce prindea, de la un moment dat era să ucidă o vrabie cu fultuiala de la cartuş.

Sebi s-a descurcat binişor, dar na, el are şi experienţa trasului cu bile prin păduri, de la airsoft. M-a luat la pistol, dar la talere cred că m-am descurcat mai bine.
La final, o ciorbă de fasole şi un muşchi de vită Arhiduke [ :satansmoking: ] la Waterloo, plus nişte Beer du Bucaneer, aromate de nişte cubaneze curly şi uite-aşa a început o zi perfectă, terminată cu alea 42 de beri.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.