Eu sunt Pepsi

Azi a trebuit să merg până la medicul de familie, ca să iau certificat de reintroducere în colectiv pentru copil, să meargă la grădiniță. Așa nu aș fi ieșit din casă, de frig, de lene, de chat, de dorința de a sta conectat la știrile legate de Charlie, dar na, nu poți să le ai pe toate.

Mno și cum mergeam eu din stop în stop (cineva ar spune din mentră-n menstră) pe Ștefan cel Mare, gândindu-mă aiurea la oamenii uciși ieri, deodată aud în mașină POOOOOOOOOOOOOOOOOC!!!!!!!!!!!!!! Băi, dar știți cum, o bubuitură de aproape mi-am soilit lenjeria.

Vă dați seama că, coroborat cu faptul că mă gândeam la atentatul din franța, arme de foc, tristețile mele zilnice etc, bubuitura m-a urcat pe tavan, de începusem să caut găuri de gloanțe prin geamuri și prin mine.

Când colo, pe jos, jalnică, o cutie de pepsi uitată în mașină explodase din cauza frigului. Ceea ce îmi aduce aminte să o arunc mâine, că dacă se încălzește, voi avea numai melasă prin #bestiade130.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt