Ce sunt instructorii auto?

Unii din instructorii auto sunt ca viezurii in calduri.

Pentru articolul asta iti dau o bere reala! La scolile de soferi din Romania inveti doar cum sa iei examenul, nu inveti sa conduci.

Eu am facut scoala de soferi in vara. Ca instructor, tipul fost ok, faceam la fiecare sedinta parcari, intoarceri, mers inapoi, rampa, am mers si in afara orasului cu 70-80 km/h, in oras mergeam cu a treia etc. Insa ca om, era insuportabil. Barfea pe toata lumea, imi povestea de cum o insala pe nevasta.sa in timp ce mergeam sa ii iau copilul de la scoala, era libidinos, imi facea avansuri, spunea bancuri proaste cu tenta sexuala si asa mai departe. Eu nu.i raspundeam niciodata, mai bagam cate un “aha” odata la cateva minute din politete. Mi.era rusine de rusinea lui, avand in vedere si diferenta de 30 de ani dintre noi, dar imi placea prea mult sa conduc, asa c.am lasat sa treaca pe langa mine toate vorbele lui. Am ramas, totusi, dezamagita ca un om de 50 de ani se poate comporta asa.

Facut scoala in 99, in Ploiesti (deh, sofer de Prahova). Parcare laterala, cu spatele, jaloane, condus pe timp de noapte (atunci m-am dezvatat sa ma uit la pedale). Luat permisul din prima, oarecum cu pile (nu spaga). Nu am gresit nimic la examen, dar nici nu m-a pus sa fac chestii gen intoarcere din 3 miscari. Instructorul mi-a zis sa intorc capul cand schimb banda spre stanga, politistul mi-a zis ca ma pica daca mai intorc capul o data. Accidente, pana acum: zero.
Instructorul era un nesuferit. Avea momentele lui cand era amuzant, mai ales cand ne povestea despre alte generatii de elevi, dar in rest nu-mi placea deloc caracterul lui. Avea o poveste cu tatal unuia dintre noi, care, la o ora de condus a prins o dimineata cu ceata deasa pe centura Ploiestiului (cam pe unde e giratoriul suspendat acum). S-a panicat, si l-a intrebat pe instructor ce sa faca? Ala i-a spus sa “tina” bordura. Dupa cateva minute, elevul, “tinand” bordura, a intrat intr-o parcare, si s-a oprit. Din cand in cand se si enerva, dar destul de rar. La fata semana cu Malaele, si avea ochelari aproape la fel.
Dupa 5 ani, prima masina de firma, in Bucuresti. Pana atunci condusesem foarte rar, in afara Ploiesti-ului, o Dacie veche. In prima zi, mi-a luat triplu sa ajung de la Sf. Vineri la Matei Ambrozie. Si mi-a stat motorul (la diesel!!!), cand am vrut sa ies din Mircea Voda in Unirii. Era mama aglomeratiei, iar eu nu eram obisnuit cu mersul melcului, si bara la bara. Claxoane, mai ales de la TRISTI. Deh, prima zi de condus in Bucuresti. Cand am ajuns la bloc, deja ma luau la misto: cine te-a adus pana aici? A doua zi nu mai aveam trac deloc. Prima data condus noaptea, n-am stiut cum sa aprin farurile la Skoda (taranul de PH condusese doar Dacii). Am tras pe dreapta la Budapesta, si am scos cartea. La primul drum spre casa, la Ploiesti, am mers cu a 4-a. Din nou, taranul nu stia ca masina are si a 5-a. Au urmat 5 ani de facut Matei Ambrozie – Pipera, si Ambrozie – Militari. Cine e din Bucuresti stie ce inseamna asta, la orele de varf. Am invatat de la colegii de trafic, tot ce era de invatat: mers pe linie de tramvai, fortat rosu, ocolit coloana, ba inca am invatat stradutele mai bine decat multi dintre ei. Intors in Ploiesti, revenit la condus normal. Astia sunt lenti, daca vreau ii fac oricand. Dar nu vreau. Asa de bine e sa nu stai cu nervi in trafic! Nu va faceti iluzii, sunt si aici ore si zone cu trafic destul de mare, dar astia inca nu stiu smecherii din alea de Bucuresti. Sper sa o tina tot asa.
Concluzia: conteaza si instructorul, dar cel mai mult conteaza specimenul dintre scaun si volan.