Cât am stat cu nevastă-mea pe la Polizu, am căutat chestii de mâncare pe la tarabele alea de pe Buzești, supranumite stretfood, cu mâncare minunată, gătită de oameni deosebiți.

Băbăeț, vă spun sincer, mai multe bășini decât la pastramagiii ăia care își câștigau pâinea vânzând chifle oamenilor nu am văzut de multă vreme. Prima tarabă, era ora 2 și ceva. Eu cu nevasta gravidă de mână, efectiv năștea în 2 zile, leșina de foame. O așez la masă, mă duc să iau de mâncare. Afară, agățat un meniu.
– Bună ziua, burger de nuștiuce aveți?
Doamna se spăla pe mânuțe. S-a spălat calmă, în fața mea, ne despărțea ghișeul și atât, s-a uscat, s-a învârtit puțin pe acolo să așeze o cănuță la loc, după care se întoarce spre mine:
– Nu, nu am.
– [insert name din list] aveți?
– Nu.
– [insert alt rahat din list] aveți?
– Nu.
– Dar ceva din meniul afișat aveți?
– Nu, normal că nu, a trecut ora prânzului.
Și a plecat, pufnind, de la deranjul pe care i l-am provocat vizibil.

Următorii vând ceva pui portughez, portorican, nu știu, o chestie.
M-am așezat în față acolo, aveau drept client un tip căruia îi făceau o comandă. Doi tipi și o tipă, din care unul din ei făcea comanda. Vă jur, stăteau și se hlizeau, povesteau despre nuștiucine care făcea nuștiuce. Eram ca o oglindă transparentă, nu făceau nimic ge O secundă, facem vreo chestie, nu, stăteau de vorbă. Când au terminat, după minute bune și s-a lăsat tăcerea, gagicuța s-a dus la casă și a ridicat bărbia spre mine, scurt, gen Ce vrei?
Iar puiul a fost cam nașpa, ațos, am cerut fără cartofi, mi-a turnat o poală de cartodi, să ocupe cartonul deasupra și aia a fost. Condimente de la Cora.

E mișto mișcarea asta cu street food, dacă nu ar fi făcute de panseluțe de astea tatuate și gelate, care leșină când aud de sânge. Pentru că, din punct de vedere al serviabilității și a rapidității în servire, ultimul șaormar de la Taksim sau Dristor Kebab le dă praf din mers, privind în urmă.

Dar hey, e cool să mâncăm în picioare mizerii scumpe, în praful de lângă parcarea cu 9 lei sfertul de oră de lângă Sanador.

În schimb, un punct pentru tipul cu Ciorbărie, sau cum îi zice, din față de la Polizu. Mâncare bună, servită rapid, fără farafastâcuri și figuri, tot respectul.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.