Îi simțeam durerea aproape fizic. Mă durea durerea lui, sufletul său tulburat se acordase la sufletul meu ca o vioară tristă, ce-și tânguie viersul într-o seară de vară, la lumina lunii.

I-am prins chipul în palme și, într-un impuls tămăduitor, i-am sorbit lacrimile. Balsam pentru inima mea arsă, ambrozie pentru trupu-mi obosit, nectar dezmierdător pentru cerul gurii.

Lacrima lui Manafu

Asta, dragă Cristi, a fost pentru faza cu gustat cu plăcere de bărbați.
CUM ADICĂ GUSTAT CU PLĂCERE DE BĂRBAȚI??

lacrima-lui-manafu

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur