Ieri, la nu ştiu ce meci, s-a dat un gol discutabil, în care mingea a căzut sau nu a căzut dincolo de linia porţii. Comentatorii au fost clar de părere că nu a fost gol, drept urmare, la reluări, faza se derula încet, foarte încet, fix până în momentul în care mingea lovea terenul, moment în care imaginea se dădea cu viteză normală sau chiar mai rapid, ca să nu putem vedea nimic, iar comentatorii să poată spune calmi `e foarte clar, nu a fost gol, greşeală impardonabilă a arbitrului de linie, greşeală pe care o vom discuta pe îndelete după meci`.

Astăzi, mă uit la meciul Otelul-Dinamo. Bărboianu de la Oţelul îl faultează pe un dinamovist, dându-i un cot în gură. Se dau 3 reluări, două din laterală, din care nu se vede nimic şi una din faţă, în care se vede clar cum Bărboianu îi arde un cot în as dinamovistului.. Cum se face strategia?

Prima reluare, din spate. Comentatorii `clar nu a fost nimic, simulează, poate să fi fost o atingere`. Reluarea a 2 a, cea în care se vede clar lovitura, toată lumea tace. Reluarea 3, din alt unghi în chis. `Da, e foarte clar, oricum dinamovistul îşi pierduse poziţia şi era dezechilibrat, nu a fost fault`.

Băi, ăsta trebuia să fie sport, odată…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.