Contul meu
Stăteam și citeam, după COVID, tot felul de postări, pe internet, în special de la diverse pipițe, de alea cu mult fuflet și dedicație, toate de tipul ăsta.
Ah, am găsit o ceainărie minunată. Am ajuns, mi-am comandat un ceai de rooibos cu lămâie javaneză și un cookie de casă, le-am sorbit cu plăcerea naufragiatului care a găsit o nucă de cocos pe insula pustie unde a eșuat, după care am deschis laptopul și am început să citesc primele mailuri ale zilei.
Băi, fiecare mizduță de asta se regăsea public în tot felul de locații, în timp ce erau la muncă. Ba, unele se relocau cu lunile, pe tot felul de insule și insulițe, Oh, ieri nu am avut internet, din cauza taifunului Joey, dar am stat în căbănuța mea de pe malul oceanului, sorbind din maitai-ul pregătit de micul patagonez pe care îl plătesc cu 100 de dolari pe lună și m-am gândit la desăvârșirea mea spirituală și drumul meu în viață. Semnat, Lenuța, marketing account.
Și mai apărea câte unul și le zicea fey toanto, ne strici ploile la toți cu mizeriile astea, nu te mai lăuda cu locațiile tale de vis de unde te prefaci că muncești, lasă-ne și pe noi să trăim în liniște. Sigur, turme de văcuțe, cu cabinele în sus, săreau în apărarea lor dar vai, dar cum, dacă își face treaba, foarte bine că se relaxează, munca este ceva secundar, fufletul este ce avem nevoie.
Normal că, în timp, s-a dezvoltat o cultură a non muncii la distanță. Inclusiv în IT, oamenii care aveau nevoie de colegii lor de muncă, timp de 8 ore pe zi, pentru că le erau necesari, nu îi aveau acolo, pentru că colegii trăgeau un somnic de prânz. Sau luau o micuță pauză, cât să se întindă 30 de minute la sală. Sau programe proprii, nu mă mai deranja când vrei tu, că eu răspund când vreau eu. Sau Lenuța care îl găsea tot mai atractiv pe patagonezul ei și muncea doar cât să nu uite lumea că e angajată. Și tot așa.
Nu mai zic, mă uitam zilele trecute, există deja nush ce aplicație căreia îi dai moaca ta sub formă digitală, îmbrăcat corporate și tu poți fi oriunde, vorbind la un microfon, în timp ce, pe ecranul ședinței, apare imaginea ta elegantă, frumoasă și serioasă, vorbind despre KPIuri și EBITDA. Reclama era cu un tip care băga de zor gaming de pe canapea, în timp ce vorbea în ședință.
Mulți dintre voi erați pe nenorocitul de Zoom („fucking Zoom”, eng.) și vă verificați e-mail-urile în timpul ședințelor, vă trimiteați mesaje unul altuia despre ce ticălos e celălalt, nu erați atenți, nu citeați ce vă viza. Dacă credeți că asta nu afectează eficiența, creativitatea, că nu e nepoliticos, aflați că este. (…) Și să nu vă aud cu rahaturile alea despre vinerea lucrată de acasă. Sun multă lumea vinerea și al naibii dacă dau de cineva! (…) Nu așa se conduce o companie”.
Monologul-manifest în care Jamie Dimon, șeful JP Morgan, dă de pământ cu telemunca și cu regimul hibrid de lucru, într-o întâlnire cu angajații de la mijlocul lui februarie, mulți dintre ei nemulțumiți că au fost rechemați la birou toată săptămâna de lucru, e o bună ilustrare a tensiunilor momentului dintre angajați și angajatori, în plan global. Pentru Dimon, mesajul a fost clar: la birou sau acolo e ușa.
De aici.
Din păcate, ca orice lucru bun, a fost mutut de utilizatori până s-a făcut o cârpă. Pentru că nimeni nu mai are încredere în așa zișii muncitori la distanță. S-a exagerat prea mult, s-a tras mâța de coadă prea mult și, ce e mai prost, toți s-au lăudat în gura mare, pe unde au putut, despre cât de relaxant e să muncești de pe malul mării. Sigur, încă există un număr oarecare de oameni așa zis de neînlocuit, dar, cu strategia potrivită, îi înlocuiești rapid, fără ca ei să realizeze și mergi mai departe.
Aia e, nu v-a plăcut să fie frumos. Nu e nimic, o să vă beți ceaiul de rooibos la muncă, în cubicul. În curând, și în raionul dumneavoastră.
NOU
Nu ne fac pe noi fraerii de CEO, in curand o sa ne putem cumpara roboti care arata, vorbesc, etc exact ca noi, o sa ii trimitem pe ei in locul nostru la munca si nimeni nu o sa isi dea seama!
NOU
Dacă îi înveți și de-alea cu chatgpt, nici nu mai ai nevoie de pensia lu’ mamaie.
NOU
Eu am oameni în echipă care vin doar 2 zile la birou, și 3 zile bagă muncă de acasă. Nu pot spune că văd o diferență între ce muncesc la birou și ce muncesc de acasă. Sunt la fel de neproductivi, chestie care cere talent… Fără talent, n-ai cum să stai cu curul lipit de scaun două zile consecutiv, și să pretinzi că faci ceva. Suspectez pe vreo doi că pot dormi stând în cur, cu ochii deschiși.
Am vrut să-i ard la bonus, fiindcă 2 proiecte sunt destul de rămase în urmă și am tot auzit de la ei “azi nu, dar de mâine…”. S-a băgat șeful meu peste mine și le-a modificat scorurile de la performanță, să fie bine ca să nu fie rău.
N-ai ce să le faci, alta decât să îi dai pe listă, la primul val de concedieri.
NOU
Era evident că aici se ajunge. Ochiul stăpânului îngraşă vita – asta este vorbă de pe vremea romanilor, nu a românilor. Deci a romanilor cu A: Oculi domini saginant equum, ochiul stăpânului îngrașă calul.
Păi calul, în cazul lor, sau vita, în cazul nostru, nu crește la fel dacă nu simte dragostea din ochiul celui care o hrănește. Și dacă nu simte dragostea, îi vin gânduri de zăpăceală și de răzvrătire. Se gândește vita că tot costreia aia o primește și dacă dă zece litri de lapte și dacă dă doi. Se gândește calul că ar putea să tragă și la două sau la trei căruțe într-o zi. De ce să facă trei drumuri cu aceeași căruță când poate face un drum cu una, alt drum cu alta… și îî dau trei stăpâni ovăz, nu doar unul.
“Oculi domini saginant equum” – ca la FCSB, nu știu dacă vă uitați la fotbal. De departe cea mai de succes echipă din ultimii 20 de ani este FCSB, unde ochiul și dragostea stâpânului fac din cai armăsari,, să bată pe austrieci, să bată pe danezi, pe greci, doar anul ăsta. Ajax, Valencia, Chelsea, în trecut. Restul, faliment, insolvență, retrogradări, nimeni nu a mai reușit la noi în afară de FCSB.
NOU
„Oculus domini saginat equum.”
Vorba îi este atribuită lui Lucius Junius Columella. Există o problemă: eu nu am găsit-o.
În 1896, un scriitor italian, Carlo Volpini, publică „Proverbi sul cavallo – raccolti e annotati” (casa de editură Höpli/Hoepli, Milan). În prim capitol „Alimentazione” (pagina 17) – numărul 42, L’occhio del padrone ingrassa il cavallo – nu este menționat Columella.
Este menționat Aulus Cornelius Gellius…
Bun – Volpini îl parafrazează pe Gellius scriind despre doi cenzori romani, Scipio Nasica și Marius Pompilius, care observă un cal slab (subnutrit). Aceștia îl întreabă pe patronul calului, un nobil (eques), de ce calul e mort de foame. Nobilul dă vina pe un servant sclav, numit Statius, că nu și-a făcut treaba să aibă grijă de cal, cu menționarea ulterioară că Nasica & Pompilius i-au confiscat calul acelui nobil.
Caut despre „Noctes Atticae”, scrisă de Aulus Cornelius Gellius.
Lucrarea tradusă, din latină în engleză, de James Loeb, publicată inițial în 1927 prin editura William Heinemann Ltd.
Revizuită în 1946 de Harvard University Press, din colecția „Loeb Classical Library – Volume I”.
În carta IIII / IV (cartea/capitolul 4), la [sub]capitolul XX (20), „Notati a censoribus qui audientibus iis dixerant ioca quaedam intempestiviter; ac de eius quoque nota deliberatum qui steterat forte apud eos oscitabundus”.
Aulus scrie despre severitatea cenzorilor romani. El a scris despre trei exemple, cazuri.
În al treilea caz, Aulus îl menționează pe Sabinus Massurius și-l citează:
Mă întorc la Carlo Volpini. La pagina 18, îl menționează pe
Xenofan din ColofonXenofon din Atena.A scris două lucrări în privința cailor, „Περὶ ἱππικῆς” și „Ἱππαρχικός”.
„Xenophontis Opera Omnia; Tomus V: Opuscula”, „ΠΕΡΙ ΙΠΠΙΚΗΣ”:
Primul fragment spune tot, dar, am vrut să încadrez totul.
Proverbul italian modern din Toscana, inspirat/reinventat/contrafăcut în latină din secolul 19, își are originile din lucrarea unui autor antic, grec, cu și despre cai.
Alte versiuni ale proverbului:
„Oculos et vestigia dominios res agro saluberrimas.”
„Omnia videt oculus domini.”
„L’occhio del padrone ingrassa il cavallo.” / „Ciò che ingrassa il cavallo è l’attenzione di chi il governa e l’occhio del padrone.”
„El ojo del amo engorda al caballo.”
„It’s the master’s eye that makes the mill go.”
„Des herrn auge macht das pferd fett.” / „Des edlen auge macht das pferd fett.”
„On n’est jamais servi si bien que par soi-même.”
De ce mi-am irosit timpul cu așa ceva, aici, astăzi, acum?
Este o întrebare pertinentă…
NOU
Era evident că aici se ajunge. Ochiul stăpânului îngraşă vita – asta este vorbă de pe vremea romanilor, nu a românilor. Deci a romanilor cu A: Oculi domini saginant equum, ochiul stăpânului îngrașă calul.
Păi calul, în cazul lor, sau vita, în cazul nostru, nu crește la fel dacă nu simte dragostea din ochiul celui care o hrănește. Și dacă nu simte dragostea, îi vin gânduri de zăpăceală și de răzvrătire. Se gândește vita că tot costreia aia o primește și dacă dă zece litri de lapte și dacă dă doi. Se gândește calul că ar putea să tragă și la două sau la trei căruțe într-o zi. De ce să facă trei drumuri cu aceeași căruță când poate face un drum cu una, alt drum cu alta… și îî dau trei stăpâni ovăz, nu doar unul.
“Oculi domini saginant equum” – ca la FCSB, nu știu dacă vă uitați la fotbal. De departe cea mai de succes echipă din ultimii 20 de ani este FCSB, unde ochiul și dragostea stâpânului fac din cai armăsari,, să bată pe austrieci, să bată pe danezi, pe greci, doar anul ăsta. Ajax, Valencia, Chelsea, în trecut. Restul, faliment, insolvență, retrogradări, nimeni nu a mai reușit la noi în afară de FCSB.
NOU
Sa vezi ce o sa te înjure toate leprele de pe r/programare
NOU
Da’ matale fara pleonasme nu poti?
NOU
@nea_zăpadă Total off-topic, dar azi e 3 martie. Şi e bine mersi. Se tot adună single malțul ăla, nu mi-ar mai ajunge!
NOU
Asta este vina exclusiv a superiorilor, care nu reușesc mereu să monitorizeze activitatea lucrătorilor din subordine.
Cel mai probabil și ei uitați de șefii lor undeva prin vreo casă de vacanță.
NOU
Acum probabil ca o sa imi iau injuraturi dar munca de la distanta nu e pentru oricine. Daca te gandesti ca wfh e o ocazie de a sta cu burta in sus pe un salariu, atunci nu e pentru tine. Eu merg o zi pe saptamana la birou (nu sunt IT-st si nu muncesc intr-o multinationala, ca sa lamurim de la inceput) si in rest muncesc de acasa. Normal ca iti mai faci si treburile tale, ca de aia iti place sa muncesti de acasa, in afara de faptul ca nu mai pierzi 2-3 ore pe zi cu transportul, dar munca e munca si in general muncesc mai mult acasa decat la birou. Nu am intarzieri, ba dimpotriva, seful e foarte multumit si asta se reflecta si in bonusuri si in faptul ca pur si simplu nu ma suna niciodata pentru vreo urgenta. Da, se mai intampla sa ma ia somnul in miezul zilei, dar daca suna telefonul, am sarit din pat si sunt gata sa rezolv orice problema. In general inchid calculatorul in jur de 9-10 seara, pentru ca, daca poti sa iti faci treaba ta in timpul zilei, trebuie sa o faci si pe cea de unde vine salariul, fara sa dai rateuri. Acum, s-ar putea sa fie si din cauza ca imi place foarte mult ce fac si mi se intampla foarte des ca sambata sau duminica sau in concediu, daca n-am ce face, sa ma asez la calculator sa mai fac treaba (nevasta mereu ma bombane: “Iar muncesti in weekend?”). De multe ori prefer asta in locul unui film.
De asta – zic eu – munca de la distanta nu e pentru oricine. Ai nevoie de putina disciplina ca sa nu ajungi sa iti inchipui ca ii fraieresti pe sefi. Daca nu mai dai rezultate se va vedea si pana la urma vor lua masuri. Cata vreme dai rezultate nimeni nu o sa schimbe nimic pentru ca nu are de ce.
NOU
Păi tu pari genul care muncește de plăcere, cred că ai da și bani, doar să te lase șeful să muncești. Am mai văzut cazuri; îi puteai trimite acasă, în concediu, în vârful muntelui fără internet, tot găseau oamenii o metodă prin care să muncească, le plăcea prea mult munca, nu puteau fără. Dar câți sunt ca tine? Probabil unul la câteva sute, restul au nevoie de ochiul stăpânului.
NOU
Unii chiar de ochiul maro al stăpânului, că intră în sevraj fără activitate.
NOU
@Alex, 100% de acord. Dacă nu e top secret, cu ce te ocupi?
NOU
Multumesc.
Nu e nici un scret. Proiectare retele FO in telecomunicatii.
NOU
@ Dani
Cred ca mai degraba am un simt al datoriei foarte dezvoltat. Faptul ca imi place ce fac ajuta mult. Pe vremuri am lucrat intr-o multinationala si daca aveam de lucru, nu puteam sa stau sa ma uit pe pereti. Imi statea pe creier ca am de lucru si trebuie sa termin. Problema a aparut cand foarte multi colegi au plecat (la pensie, in alte locuri de munca, unii au decedat) si de fiecare data dl. director facea “savings” la salariile respectivilor in loc sa caute pe altcineva. Asa ca am ajuns sa fiu stresat tot timpul pentru ca nu mai faceam fata.
Probabil ca am si ceva la cutiuta de nu pot sa stau daca am de lucru. 🙂
NOU
Am uitat: cand sunt in concediu muncesc doar daca stau acasa si n-am ce face. Daca plec la mare, munte, alta destinatie, nu iau niciodata calculatorul cu mine. Cred ca mi-ar da sotia cu el in cap.
Acum, ca vine caldura, nici sambata nu o sa mai muncesc la calculator, ca avem o casuta la tara si avem pe acolo pomi, vie, si alte minuni care trebuie tunse, stropite, sapate, etc. Dar e bine ca munca fizica te mai destinde la creier.
NOU
Baga si invidia alora (ca mine 🙂 )care nu pot sa lucreze de acasa…
NOU
Ne tot plangem că nu e digitalizare și cand apare ne .. trantim cu toporul pe ea.
Poate am fi mai puțin nemulțumiți de administrație dacă i-am forța un pic să WFH; eu unul nu aș avea situațiile ălea fantastice în care primesc ceva de făcut urgent, fac ce e de făcut, semnez, o duc în secretariat și aștept..uneori un week-end.. să apară 2 doamne WFH care să caute un pix și să o semneze.
Ar dispărea și mitul ăsta cu birocrația din administrație; s-ar vedea cât durează intocmirea răspunsului la o solicitare și cât timp trece pană la semnarea acestuia. S-a oferit STS-ul în pandemie să ne atașeze semnătură digitală la contul de aurora & cineva a omorât din fașă inițiativa.
NOU
Ai tu ceva cu fetele alea care postează de pe malul mării.
Eu n-am fost deranjată niciodată de postările astea pentru că:
1. nu am instagram
2. am presupus că sunt escorte, deci e alt domeniu, nu mă intereseaza
Eu lucrez remote din 2018 (before it was cool). M-am mai dus și pe la birou voluntar, dar zilele alea le-am pus pentru ședințe și networking, că nu reușeam niciodată să lucrez nimic.
Am avut colegi dați afară pentru neproductivitate. A fost în epoca Libertate în IT, când Dascălu și celălalt zăpăcit postau zilnic despre cum să faci bani jonglând contracte multiple în paralel și punându-ți rachețele la profilul de LinkedIn. Toți ăștia cu rachețele au zburat (see what I did there) în mai puțin de juma de an de la joburi. Deja știam când vine unul temporar, că nici nu se abținea să nu ne trimită câte un link cu Libertate în IT.
Pe de altă parte, dacă crezi că din cauza câtorva care fură curent s-a stricat treaba, cred că te înșeli. Managerii ăluia ce păzeau? Nu zic că stă Gigel team lead cu ochii pe monitorul tău. Dar e cam ca la camerele alea video de la trecerile de pietoni. Când se întâmplă ceva, ne uităm pe ele. Nu e greu să vezi dacă angajații tăi freacă menta. Dacă eu, care am altă treabă observ că un coleg lipsește cu orele și nu produce nimica trei luni la rând, cu siguranță poate observa și Gigel manager de cubicles.
NOU
De acord cu tine. In maxim 6 luni identific agentii de vanzari care nu au viitor si ma apuc sa verific ce fac (cate apeluri / mailuri fac / gps etc) si le zic la revedere. In 99 la suta din cazuri instinctul de fata mare nu da gres si ii pun pe liber. Agentii buni vin ei la mine sa faca scandal ca vor discount-uri, ca vor sa ia clientii de la altii sa vanda, produse noi in portofoliu si etc. Iti dai seama imediat cine are chef de munca si cine nu. Nu imi permit sa fac dictatura paramilitara pentru ca altfel o sa pierd agentii buni, ca aia o sa vanda orice oriunde si raman in aer cu targetul. Militaria excesiva alunga angajatii foarte buni, deci cea mai buna solutie este sa fii un fel de big brother distant, fara sa apari sa urli prin birou ca de ce ai intarziat 10 minute.
A venit ceva presiune de sus sa vina lumea la birou, le-am zis sa se inteleaga intre ei sa fie undeva la 60 la suta la birou sa para ca avem activitate daca avem vreo vizita de pe sus, dar aia e.
Cumva si colegii care comenteaza ca sefutu ar cam trebui sa isi dea seama cine o arde aiurea, au dreptatea lor. Banuiesc ca si in IT / programare angajatii care isi fac treaba vin cu probleme, solutii, imbunatatiri, bug-uri si aia care nu, nu.
NOU
M am sculat dar mai ma culc, ca e devreme si simt nevoia sa mai dorm. ma uitam acu ce poponarie bolsevica de film a luat Oscar, iar pe criterii politice. cel mai bun actor meritacde fapt ala al nostru roman cum il chesma, care a jucat in filmu biografic Trump . oricum a ajuns o cloaca Oscaru. desi engleza mea e de balta ii voi scrie lui Musk sa trimita o echipa Doge la Hollywood ca prea a ajuns de tot cacatu. ii dau mesaj cu copy paste, sa ajunga la el.
hai ca mai ma culc ia uite cat e ceasu 08:27, nici gainile nu sunt treze la ora asta, Cacarau cred ca doarme tun la ora asta sforaie :))) hai ne auzim, semi-noapte buna!
NOU
Frate-meu lucrează în it, are o echipa faina de vreo 15 oameni, toți lucrează remote, se vad face to face cam la fievare 3 săptămâni. Merge totul struna, dar noa toți îs aleși cu grija și inițial cu contract pe durata determinata de 3 luni pentru ca e o condiție esențială sa te integrezi bine în echipa. A avut câțiva care cam futeau buha cum zici tu, dar scăpa repede de ei. Dar noa, poate situația lui frate-meu e excepția care confirma regula 🙂
NOU
Pai mnah, cum își mai clătește ochii șeful dacă e mereu acasă? Sau cum mai prinde și el ceva? Ok, faci teambuilding, dar ai nevoie de puțina construcție pana atunci, ca nu merge doar după 2-3 vorbe aruncate pe autocar. Iar spatiile alea… s-au făcut niște aranjamente, s-au uns niște rotire, corporația mama nu mai vrea sa plătească chirie dacă nimeni nu merge la birou, iar tu te-ai înțeles cu băieții ăia care stai mult și bine.
NOU
Kind reminder! 😀
NOU
Meh, au stricat oamenii aia faza cu wfh pentru ca le-au dat motiv sefilor sa zica – uite, nu se lucreaza domnule de acasa, se freaca menta. Dar eu cred ca aia care nu lucreaza stand acasa sunt tot aia care nu lucrau stand la birou. Eu sunt la corporatie, cu hibrid work – 3 zile la birou, doua de acasa.
Frate, ajuta sa poti sa lucrezi de acasa, mai pui la spalat plm, mai faci chestii, e o flexibilitate, dar munca trebuie facuta, doar ca ai flexibilitatea sa o faci la alte ore decat alea traditionale. Si sunt joburi si joburi, unele se preteaza mai bine decat altele pentru remote work.
Dar, din experienta mea, pentru sanatatea psihica ajuta si sa iesi din casa si sa mergi fizic la birou. Iei un pic de distanta de chores, te simti om, rezolvi niste lucruri mult mai repde f2f decat prin calls.
Dar sa nu mi-o bage pe aia cu productivitatea, ca e bullshit, e bullshit total.
Angajati adulti si nu copii, o sa isi faca treaba si din cubicle si de pe plaja.
NOU
Am 4 ani de cand lucrez doar de acasa and counting ( sau asa se pare ):
– am timp sa imi fac si daravelele mele si, mai ales, tot ce tine de munca ( numai prin faptul ca nu mai pierd 2 ore pe zi pe drum, si in timpul ala pot sa fac orice altceva util mie, si e un castiga )
– din pacate, pana acum, nu am lucrat din afara tarii, dar cred ca o sa incerc, ar fi pacat sa nu profiti de asta. doar pentru ca stai pe malul marii cand lucrezi, nu inseamna ca nu lucrezi.
– singurii care se plang de wfh si chestiile legate de asta, sunt aia care au senzatia ca omul poate produce si lucra doar dintr-un birou. Sa nu uitam ca si la birou se ajunge mai tarziu, se mai pleaca mai devreme, se mai sta la tigari si cafele. Cine spune ca la birou oamenii sunt mai productivi ( in conditii normale, nu monitorizari la sange ) nu a lucrat niciodata intr-un birou SAU are alt interes decat productivitatea.
NOU
Articolul ala e 50% despre cum niste firme mari au spatii de birou cat pentru un aeroport. Si s-au decis sa cheme lumea inapoi pentru ca nu erau productivi, nu pentru ca majoritatea au leasing pe 10 ani sau au cumparat cladirile si pierd bani daca nu justifica spatiile prin prezenta angajatilor.
Acu‘ e evident ca multi au profitat de situatie si au frecat menta intensiv acasa, in Bali sau pe unde s-au mai perindat. Dar mentalitatea aia ( si probabil metodele de a freca menta) existau si cand erau la birou. Intotdeauna am zis ca eu nu angajez incalzitori de scaune, si daca omul isi face treaba poate sa munceasca de oriunde si oricand. Ca daca n-am incredere in el cand lucreaza de acasa, n-am incredere in el nici la birou.
Parerea mea umila este ca multe companii vor ramane la modul de munca hibrid, wfh, telemunca sau mobile work pentru ca functioneaza pentru ei Si multe companii isi vor zbura angajatii care freaca menta in loc sa ii cheme pe toti la birou. Dar vor fi si companii care cheama pe toata lumea inapoi, pierd angajati buni si angajeaza incompetenti, apoi angajeaza sefi si sefuti si sefuleti care abia asteapta sa poata supraveghea pe cineva indeaproape . Si toata lumea va fi fericita 🙂
NOU
A luat-o la vale IT-ul si nu e legat de munca de acasa. Tot ce a fost de automatizat s-a automatizat, tot ce a fost de digitalizat s-a digitalizat.
Nu inseamna ca nu mai e de lucru dar e tot mai putin si cand devine putin nu mai e nevoie de atatia.
Cand nu mai ai nevoie de atatia firmele schimba foaia si o sa va dau cateva exemple:
1) Incepatorii isi gasesc intre greu si foarte greu de lucru. Din lipsa de proiecte ei au fost primele victime. Fie sunt refuzati pe banda rulanta, fie sunt angajati tempoarar 3 luni si dupa daca nu au proiecte li se da drumul.
2) Firmele mari nu au mai sarit cu banul cand Ciolacu a bagat impozitul in sumele pana in 10000 net. In multi ce aveau salarii pana in 10000 a lovit ca boala-n port.
2) Munca hibrid, multe firme cheama deja 2-3 zile la birou. La unele trebuie organizare ca nu au destule birouri. Exista mai multe motive: a scazut calitatea ca multa lume nu mai e la fel de concentrata de acasa, incepatorii invata mult mai greu, managerii te vad si te evalueaza mult mai bine tet-a-tet.
NOU
“A luat-o la vale IT-ul si nu e legat de munca de acasa. Tot ce a fost de automatizat s-a automatizat, tot ce a fost de digitalizat s-a digitalizat.”
si apoi te contrazici singur:
“Nu inseamna ca nu mai e de lucru dar e tot mai putin si cand devine putin nu mai e nevoie de atatia.”
Pai ori e tot ori nu e tot?
NOU
“Cam” tot … am uitat un “cam”. 😀
S-a inteles ideea de baza.
NOU
“Proiecte” aka coding/developeri reprezinta un cacat din tot ce inseamna IT, cel putin in Romania, deci sunt cu atat mai putin reprezentativi.
Call centere, tech support, sysops, etc – multinationalele gen, astia sunt greii si inca se practica wfh la greu, maxim hibrid, si doar in anumite echipe unde sunt managerii mai lingai.
NOU
Toti prietenii mei care sunt programatori lucreaza 100% remote, indiferent ca sunt angajati cu contract individual sau lucreaza pe SRL/PFA. Unii , cativa, merg la birou o zi pe saptamana in cel mai rau caz.
NOU
Daca tu ai pauza de masa de o ora, asta înseamnă ca in aceea ora nu are voie sa te deranjeze nimeni, indiferent ce faci (mănânci, sala sau pur si simplu dormi)
Daca te aștepți ca cineva sa scrie cod 8 ore din 8 o sa ajungi sa nu mai ai produs deoarece o sa înceapă sa scrie numai tâmpenii (statistic numărul de ore real posibil e pe undeva pe la 4-6 ore maxim cu tot cu ședințe, ce trece de acest interval va genera mai multe probleme pe termen lung).
Problema cu WHF a fost ca nu se făceau acele 4 ore ci era mai mult in jurul la 2 ore constant cu tot cu ședințe(plus contracte duble pentru unii)
NOU
Si cine mai citește și comentează pe arhiblog dacă ne întoarcem toți la lucru??
NOU
frilensarii
NOU
iaca luna asta se fac de 5 ani de cand sunt wfh. Si treaba inca merge. La noi inca e la liber, unii vin zilnic, altii de 2-3 ori pe saptamana, eu o data pe saptamana, altii de 2-3 ori pe an.
Dar e IT, se lucreaza scrum, asa ca in cateva zile de daily te cam prinzi daca cineva freaca menta.
Iar menta se poate freca si la birou, la cafea, la povesti cu colegii, in sedinte, chiar si in fata monitorului. A, ca e mai usor sa freci menta de acasa, asta da. Dar si de muncit e mai usor de acasa
NOU
Seful JP Morgan latra dupa cum latra stapanii, Trump si Musk, care vor sa reinstaureze capitalismul salbatic si sclavagia, si sa se umple iar birourile, sa circule masinile, sa se faca bani. Fun fact: la Amazon in US in San Francisco i-au chemat la munca la birou sa isi dea seama ca nu au loc pentru toti, guess what, au mai facut ceva disponibilizari.
Eu nu zic ca nu se fac abuzuri, dar ca si persoana ce nu lucreaza in IT, si totusi in contract locul de munca este specificat “only home”, asa cum si restul echipei de 20 de persoane in toata lumea este tot la fel, si sunt rezultate, nu ma intereseaza mersul fizic la birou.Si in mod sigur si daca imi voi schimba locul de munca, voi cauta exclusiv work from home.
NOU
”ca si persoana” – indicati cuvantul parazit.
NOU
Si cand eu proroceam asta acum 4-5 ani, imi bagau toti carne in frigider ‘cum ca nu stiu eu cum e cu munca, ca e mai eficient la bani, ca sunt spalat pe creier de management, etc’ …
NOU
cele mai tari proorociri sunt cele despre sfarsitul unor fenomene care inca nu exista.
NOU
In mare așa e, in mic frecatorii de menta fac la fel la birou.
La noi la birou avem spatiu de relaxare.
Aveam un coleg care pe vremea când se lucra in office venea dimineață, verifica mailuri juma de ora, pleca în camera de relax cu laptop cu tot.
Sforăia omu’ cu bale pan la prânz fara nicio problema.
Se trezea la prânz, venea la cantina, dup-aia înapoi la somn.
Nu l-a putut da afara nimeni, treaba lui era făcută. Că nu era făcută de el aia era altceva. Treaba era făcută de (drumroll) fix clientul intern care îl plătea.
In alta ordine de idei, declarațiile astea beligerante vin de la companiile americane, unde e “hire and fire at will”.
In Europa e greu, protectia angajatului, sindicate, alea.
NOU
Lucrez hibrid din 2015, fully remote din 2017.
Totul se rezuma la bun simt,profesionalism si etica muncii.
Daca iti faci treaba in mod serios, cu toata flexibilitatea pe care ti-o permite un manager la fel de profi ca tine, nici dreq nu iti are treaba.
Managerii care vor sa ti se uite peste umar non-stop sunt de obicei cei fara pic de cunostinte tehnice, doar “people managers” care sunt fierti pe micro-management si KPI-uri din care nu pricep nimic, si care intr-o companie serioasa zboara mai rapid ca angajatii din subordine.
In rest, lepre sunt in toate domeniile, care merg pe “fake it until you make it”, dar sunt descoperiti rapid.