M-am uitat la primele 3 episoade din Shogun, le-am lăudat, după care am zis bă, stop, nu am răbdare să mă uit săptămânal, mai bine iau pauză și mă uit când se termină. Și așa am făcut, doar că am crezut că s-a terminat la episodul 8, iar el se termină la 10.

Și durerea, vagi amici, e mare. Pentru că nu îmi mai place. Efectiv l-au măcelărit, a ajuns să semene cu Shogunul lui Clavell doar pentru că e vorba de un japonez care vrea să ajungă Shogun și un alb englez împiedicat. Deși în carte nu e împiedicat, dar, în fine. Ideea e că toată cartea e făcută praf, personajele, numele, acțiune, nimic nu are legătură cu nimic. Ce diferență între sensibila călătorie către Osaka a lui Anjin cu Mariko, care își desăvârșesc povestea de dragoste acolo, promițându-și că, la podul peste Osaka, se termină tot și drumul cu barca din film, o tâmpenie idiotică.

Aaaanyway, ce vreau să zic, de fapt, este că e foarte posibil ca părerea mea să fie viciată de faptul că am citit cărțile alea ale lui Clavell, care se vindeau pe sub mână înainte de revoluție, împreună cu Marin Preda și Vlad Mușatescu. Și am deja o imagine în cap, mi-am formulat personajele în alt mod, am dat un sens imaginii și acțiunilor fiecăruia și, na, nu le regăsesc în producția cinematografică. Producție care, altfel, e impecabilă, dpdv istoric și al actorilor.

Așa că pentru voi, ăștia nefanatici, Shogunul a rămas la fel de mișto și după ce a luat-o razna prin pășune cu scenariul?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.