Când s-a născut fiica cea mică, soția mea a luat decizia ca, pe lângă ce vor mai face de-a lungul timpului, să vorbească cu ea în engleză o parte a zilei, în general, dimineața, când doarme tati, să nu ne auzim accentul rusesc, ca să ne pufnească râsul, cum era prin Liverpool, de râdeam ca proștii când ceream chestii la magazin, zici că eram mafia rusă ieșită la cumpărat de guacamole.

Anyway, rezultatul, la un an și cinci luni, fiica înțelege multe, nu știu dacă chiar tot din ce i se spune, în română și în engleză, nu are nicio problemă în a face switch între ele când cere sau spune ceva și, în general, e foarte relaxată în ambele limbi.

Spun asta pentru că mulți părinți, deși știu măcar o limbă străină, evită să o vorbească cu copilul lor, din lene sau pentru că Eu de ce îl dau la școală, dacă nu ca să învețe. Trăim vremuri ciudate, iar copiii au nevoie de orice avantaj pe care li-l puteți oferi. Și cel mai simplu și fără efort este să îi vorbiți în limba în care vă simțiți confortabil.

Această postare nu este pentru patrioții hurr durr limba română. Mulțumesc.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.