Scris de Joyanna

Spuneam in episodul trecut ca unele inventii au fost facute pur si simplu din greseala, cautind altceva (iar aici vorbim de serendipity — wikipedia va asteapta), altele de gura casca ce erau cei implicati….
Vorbeam de Nobel, da? Toti stiti ca a facut un purcoi de bani cu dinamita, de a ajuns sa instituie un premiu care inca se da la mai bine de 100 de ani de la moartea lui, dar cum? Ca era un inginer chimic mai degraba banal…. Nitroglicerina, bat-o vina!

O descoperise un italian, dar era instabila ca exploziv, sarea in aer din te miri ce. Nobel a incercat sa gaseasca o solutie care sa o faca mai usor de manevrat. N-a fost simplu,tot experimentind , intr-o explozie accidentala i-a murit un frate cu alti citiva colaboratori. Insa nu s-a lasat descurajat si a continuat experimentele. De la primarie i-au spus sa se duca sa se joace inafara orasului.

Intr-o zi o cutie cu nitroglicerina a cazut in laborator . Nu stim daca Nobel a avut timp sa isi vada viata trecind inaintea ochilor, cind si-a dat seama ca nu explodase, ca de obicei. A descoperit ca nitroglicerina absorbise diatomita ( un fel de argila) si devenise stabila. Ce bucurie pe capul lui! A inregistrat imediat brevetul, a deschis citeva fabrici — era produsul secolului, avea mare cautare intr-o epoca de plina dezvoltare ( industria miniera, cea a transporturilor care construia noi strazi si tunele, industria imobiliara — toti aveau nevoie de dinamita… mai ales in campaniile militare ) cica la moartea lui avea vreo de 90 de fabrici imprastiate prin lume.

Aflindu-se in una din aceste fabrici a observat ca muncitorii care manipulau nitroglicerina aveau miinile si gitul rosii — asa a descoperit ca nitroglicerina absorbita de piele avea o actiune vasodilatatoare. Intr-o forma stabilizata, putea fi folosita impotriva anginei pectorale (da, durerea aia care anunta un infarct)….

Intr-o zi moare un alt frate, Ludwig iar un ziarist (fomist de senzational, am spune) confunda numele si scrie titlul articolului funebru “Alfred Nobel, vinzatorul de moarte, a decedat! Cel care s-a imbogatit peste masura tranformind razboaiele in maceluri singeroase…” Nobel a fost socat de tonul de condamnare, de felul in care era descris, astfel incit s-a hotarit sa schimbe nitel viziunea pe care ar fi lasat-o in urma sa. Filantropia era o cale buna asa ca a decis ca fondurile lasate sa fie investite si din profit sa fie instituite premii anuale pentru cei care ar fi facut descoperiri stiintifice importante pentru umanitate in fizica, chimie si medicina. Premiile pentru literatura si pace au fost inovative (in spatele ultimului fiind de fapt o poveste de dragoste neimplinta – Nobel se indragostite de o activista impotriva razboaielor).

Ati retinut ideea, da? Omul a perfectionat inventia altcuiva ( ca sa spunem adevarul pina la capat, nici chimicul italian nu a ramas chiar de caruta, Nobel i-a recunoscut contributia si i-a dat o pensioara)

Descoperirea secolului nostru, insa, a fost o anumita pastila albastra. Cercetatorii de la Pfizer cautau un medicament vasodilatator tot impotriva anginei pectorale si faceau experimente . In cele pe animale functionase bine, fara efecte colaterale, astfel incit s-a trecut la teste pe oameni. Din pacate nu prea dadea rezultate. In schimb multi pacienti au inceput sa prezinte citeva “inconveniente”. O asistenta medicala a observat ca in timpul vizitei multi “testeri ” se prezentau cu fata in jos si a spus asta sefului de la departamentul de cercetare, explicindu-i ca probabil se rusinau pentru erectiile neasteptate… Pasamite, vasele de singe dilatate nu erau cele ale inimii.. Medicamentul functiona, dar nu unde se asteptau studiosii…
Cu efectele colaterale nu stii la ce sa te astepti niciodata: un medicament pentru tratarea presiunii intraoculare s-a dovedit ca face sa creasca genele, iar un altul pentru prostata a indeplint un alt vis: cresterea parului…
Cind zici “unde dai si unde crapa” — in cazurile astea ” unde creste”…

Astea sint cazuri de serendipity. Cazuri de greseli cu urmari fericite din cauza de gura-casca o sa vedem (poate) intr-un episod viitor

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.