Scris de Mircea

In ianuarie 2001 mi-a fost refuzata cererea de viza turistica. Aveam treizeci si ceva de ani. Necasatorit, job bun, apartament, masina, affidavit of support. Costum, cravata, pantofi cu scirtz. Probabil ca nu eram genul doamnei de la ghiseu care ii daduse inaintea mea viza unui haidamac cu ceafa dubla, imbracat intr-un treining “Gucci” verde smarald. Sau pur si simplu poate ca in ziua aia primeau viza doar primul, al treilea, al cincilea, samd.

Aveam sa primesc viza totusi la urmatoarea incercare noua ani mai tirziu. Tot necasatorit, proaspat demisionat, masina, apartament, affidavit of support. Si cu gagica de mina (mi-e nevasta, acum). In blugi si in pulover, de data asta, ca oricum eram aproape sigur ca ma refuza din nou. Surprinzator, am primit amindoi viza pe 10 ani. Trei ani la rind ne-am spart economiile cite 6 luni pe an in New York. N-a fost rau, cum zic ipocritii aia de engleji cind le place ceva al naibii de mult.  Prietenul care ne-a facut chemarile era deja ceva IT big boss la o firma ce produce jaluzele d’alea de se invirt dupa soare. Ne-a pus la dispozitie un one bedroom apartment in una din casele lui, frate-sau, pilot la SouthWestern ne-a tot dat bilete gratis sa vedem Georgia, Alabama, Florida. Ne lasa si cheia de rezerva de la masina, cu schita unde o gasim in parcarea aeroportului, cu gps-ul setat sa ne duca la el acasa, in Atlanta cit el era plecat cite o saptamina.

In fine, dupa trei ani am decis ca ajunge cu statul pe capul prietenilor, ne-m intors acasa si cu ceva bani cit a reusit Ramo sa stringa din web design si io din vindut aparate foto si alte chestii pe ebay ne-am deschis o firma in Ro. Dar am inceput sa aplicam an de an la loteria vizelor. Dupa un an ne-am casatorit, dupa doi s-a nascut copilu’ si dupa patru  ne-am luat casa la tara si un an mai tirziu a luat nevasta jackpotul. Risu’ lumii, numa’ ce-am bagat toti banii in casa! Mno, asta e, noroc ca a mai durat un an pina ne-a venit rindul la interviu si-am mai apucat sa adunam ceva cheag, ca sa nu fim nevoiti sa vindem nimic. Documente, vize medicale, extrase de cont, doua drumuri la Bucuresti pentru 10 minute de zimbete si acadele oferite fiicei. La final o stampila mare Cancelled without prejudice aplicata pe vizele turistice (ca de acum nu mai aveti nevoie de ele). Si iata-ne in 8 august 2018 (se face un an!) in Baneasa Mall privindu-ne copilul cum isi linge inghetata de capsuni (tata asta nu e deloc asa buna ca aia de o faci tu). Nevasta-mea intreaba: ce facem? Plecam? Inainte de a lua viza am evitat sa discutam ca sa nu aduca ghinion. In anul si trei luni trecut de la jackpot si pina la interviu am continuat sa lucram la casa de la tara (care inca nu e gata nici pe departe…), ne-am facut concediile in Croatia. Sincer de-abia cind ne-am vazut afara din ambasada, dupa ce ne spusese consulul Welcome to the United States, ne-am intrebat cu adevarat serios. Ce facem? Plecam?

No, hai sa plecam!

In seara aia, cum am ajuns la Timisoara, asa obosit dupa doua nopti de condus am luat bilete (dus intors!!! ) pentru ianuarie-iunie. Le-am luat imediat, din fondul de concediu, pe care initial am zis ca-l anulam ca sa tinem de bani. Dus-intors, fiindca daca cumva…

N-am renuntat la concediu, cum n-am renuntat nici la cursurile de tenis ale junioarei sau la vinul meu de Bordeaux, dar am tras tare de dimineata pina seara, de luni pina duminica. Am facut in urmatoarele 5 luni bani cit in doi ani inainte si am venit cu  vreo13000 dolari in buzunare. Am aterizat chiar cind a intrat guvernul in greva, singura care a primit Social Security Number (asta-i CNP-ul american, fara de care nu poti sa te angajezi) intr-o saptamina a fost fiica-mea. Noi… pauza. Du-te la Social Security, stai la coada o juma’ de zi ca sa ti se spuna ca de fapt nu apari deloc in sistem, noroc ca nu depasisem 30 de zile de cind am intrat in |State (cred ca eram in a 28-a zi).

Pe scurt, pina pe la jumatatea lui martie a durat sa rezolvam toate actele. Green card, SSN, carduri de credit, permis de conducere. Nevasta si-a facut firma in trei zile, ajutata de una din prietenele de aici, io cu ajutorul unui prieten, care avea alt prieten administrator la un building din Manhattan m-am angajat doorman. Salariul minim ($15 pe ora, 22.50 orele suplimentare), dar cu o foarte buna asigurare medicala pentru toata familia. Ca sa va faceti o idee ce inseamna asigurari de sanatate aici, mie mi se trage din salar (la fiecare 2 saptamini) cite 25 dolari. Firma angajatoare plateste 1600. Si asta nu e tot. O vizita la medicul de familie ma costa 25 dolari, la medicul specialist 40. Indiferent de ce spitalizari sau interventii medicale, pe an ma pot taxa maximum 4000. dolari. Exceptind stomatologie si ochi. Pare mult, dar doar faptul ca vine salvarea dupa tine costa vreo 2000…

Va scriu de la job acum, is de noapte, si ma plictisesc. Stau la desk, ascult radio si joc Heroes 3 pe laptop. E 3 jumate dimineata, de la 12 de cind am intrat m-a sunat una din locatare sa ma intrebe daca i-au venit lentilele de contact. Nu i-au venit. Si unul cei ce se perinda prin apartamentul unei mari firme a venit cu o domnisoara negresa. Sint oameni extrem de celebri care locuiesc aici, le vezi numele in ziarele financiare, pe genericele de filme si pe copertile revistelor glossy. Nu par rasisti, dar singurii negri care intra in building sint cei care livreaza chestii. Si domnisoarele care vin in vizite de seara tirziu.

Peste o ora vin ziarele, asa ca o sa am ce face pina la 7 cind o sa scot sacii de reciclabile. Azi se aduna cartoanele si platicul. La 8 vine Ecuadorianul care ma schimba., ma urc pe bitzigla, trec Williamsburg Bridge, traversez o parte din Brooklyn si ma duc acasa in Queens. Saptamina viitoare incep al doilea job, tin locul de administrator la un alt building, linga Central Park, al sefului meu, care pleaca 3 saptamini in Romania. Poate ca o sa imi iau licenta de administrator si ma mut in Manhattan (administratorii primesc locuinta gratis in cladire). Prietenul la care stam are acum o franciza Snap On si ar vrea sa mai ia una si pentru mine, dar e vorba de foarte multi bani, aproape o jumatate de milion, pe care deocamdata cei de la |Snap On nu au incredere sa mi-i dea. Maybe next year.

Inca stam la prieteni, desi de la 1 iulie ne-am inchiriat o casa undeva aproape de o scoala foarte buna si de Flushing Meadows. E aproape mobilata, in septembrie ne  mutam 3000 dolari pe luna.

Da, copilul a terminat cursul  Red de tenis (4-7ani) si dupa ce se termina U|S Open incepe cursul Red plus. Desi n-are 6 ani au acceptat-o sa se antreneze impreuna cu cei de 7-9 ani. Simona |Halep jr.

A, si ca s-o inscriem la tenis, tot o romanca ne-a ajutat, ca e cam bataie pe cursurile astea. Il cunoste pe seful antrenorilor, i-a facut asta o favoare si a venit la fiica-mea, i-a dat o racheta si i-a aruncat citeva mingi. I-a placut cum le-a returnat junioarea si a luat-o.

Luna viitoare iau masina, un van, probabil o Honda Odyssey, Toyota Siena sau |Chrysler Pacifica, ceva de 2-3000 dolari. Inca am credit score-ul pe la 720 si o sa ma cam coste asigurarile. Plm, asta e.

Ne place aici, fiica-mea a fost cu maica-sa in iunie-iulie 10 zile in Romania si 3 saptamini in Italia, si de-abia a asteptat sa se intoarca “acasa” in America, desi au plimbat-o pe la Venetia and stuff.

Regrete privind Romania, unde am lasat o firma cu 2000 clienti unui prieten, o casa la tara pe jumatate renovata si o mama de 80 ani?

Da, ca nu putem sa aducem de acolo cinele, un ciobanesc bucovinean…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.