În alți ani, când îmi mai lua câte un agent secret permisul, eram destul de stresat, mă gândeam tot timpul la cum voi rămâne fără, în ultima seară conduceam câțiva kilometri în plus, chestii de astea lacrimogen-retarde, de domnișoară de pension.

Anul acesta, luarea permisului s-a transformat în sărbătoarea luării permisului. Deși mai am dovada până pe 20 inclusiv, azi i-am pus mașina în brațe nevestei, să se ducă la muncă, să ia copii și tot restul.

Eu sunt fără permis. Sărbătoresc prin stat acasă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.