Unii dintre voi mi-au atras atenția că vai, scrii doar despre război, suntem asaltați pe toate canalele de acest subiect.
Îmi cer scuze dacă v-am rănit sentimentele gingașe și vă înțeleg profunda preocupare pentru binele psihic al societății.

Dar trăim/trăiesc cele mai cumplite vremuri din viața mea de până acum. La granițele noastre mor oameni nevinovați din cauza dorinței de putere a clicii de oligarhi din jurul lui Putin. Suntem și vom fi direct afectați, iar dacă pârjolul de acolo se întinde, nu vom fi scutiți de efecte.

În cel mai simplu mod spus, mi-ar fi rușine să mă apuc să scriu panseuri despre copilărie și filozofări pe marginea a câți au intrat în panaramă, când istoria, așa groaznică cum e ea, se scrie lângă noi. Iar situl meu este modul meu de exprimare. Acesta sunt eu, asta fac.

Pe lângă asta, am urmărit știrile la tv vreo 5 minute, totul este defazat și în urma evenimentelor. Sunt conectat 100% din timp la toate sursele de știri locale din Ucraina, mă avantajează că știu să citesc chirilice și mai rup și niște cuvinte, tatăl meu care m-a crescut a fost ucrainean. Astfel, sunt la curent aproape în real time cu ce se întâmplă pe acolo. Mă gândesc că, poate, vă ajută să știți și voi.

Și pentru că mi-am adus aminte de presă. Încântător pudibondismul tuturor, care au tradus idi nahui ca Du-te dracului. Mi se pare că și-au bătut joc de memoria acelor oameni și de curajul lor. La dracu, navă rusească! Da, e ok, cenzurăm chestii în mod normal, dar aici e vorba de un mesaj real, care nu trebuia cenzurat de nimeni.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.