Bucureştiul vechi, cu Lipscaniul şi Smârdanul cele pline de pitoresc, era pe vremuri o adunătură de cioropine, care vindeau la fiecare colţ de stradă blugi, ţigări, tricoaie şi alte produse de îmbogăţire rapidă.
Acum, de câd cu renovarea, ciorile au dispărut, că nu mai merge biznisu`. În schimb au apărut ciorile albe, trendinezii, cei care împuiază zilnic barurile şi băruleţele care au apărut ca ciupercile după ploaie de când nu mai încasează nimeni taxă de protecţie acolo.

În timp ce stăteam ieri şi sorbeam cel mai scump coniac din lume, pe-acolo prin praful de pe Smârdan, am remarcat o chestie la 60% din trendinezii de îşi mişcau cururile blugite soios.
Cerceii din urechi.

Nu, nu o luaţi în tragic. Nu am nimic împotriva cerceilor în urechi. Ba chiar posed şi eu o găurică pe care, din când în când, la petreceri private, o umplu cu o bijuterie.
Băieţii ăştia umblă cu nişte şaibe grover de 16 în urechi, şaibe căptuşite am impresia, cu un material negru cauciucos, care protejează urechea pe interior. Adică umblă cu nişte găuroaie negre de poţi să îţi bagi deştu`-n ele. Şi ca să fie tabloul complet, am văzut unul cu acelaşi tip de şaibă în nas.

Doar mie mi se pare puţin grotesque?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.