Citesc tot timpul pe net povestiri ale interacțiunilor cu diverși furnizori, în special de telefonie, dar vin din urmă și cei de la energie. Și majoritatea sunt gen LE-AM ZIS EU TOT CE AVEAM DE ZIS ȘI DUPĂ AIA AM PLECAT DE LA EI!

Și sunt convins că toți cei ce povestesc chestii de astea își imaginează cum, în fiecare dimineață, mii de angajați vodafone/orange/enel etc, care există doar ca să le răspundă lor la telefoane, mărșăluiesc spre intrarea în birourile firmei, unde cineva îi supraveghează atent și care trăiesc doar din satisfacția clientului.

Problema e că nu e așa.
Aceste servicii sunt externalizate, pe mai multe niveluri, către varii firme care asta fac. Call center. Relații cu clienții. un sistem de comunicație foarte bine pus la punct face legătura între diversele branchuri de servicii. Oamenii care răspund la telefoane au legătură cu furnizorul vostru de X servicii cum am eu cu Buzz Aldrin, adică ăla s-a căsătorit cu o româncă, eu sunt român, deci suntem rude. Practic, oamenii au o listă cu întrebări standard și o altă listă cu răspunsuri standard.

Și răspund la întrebări între limitele date de acele liste, pentru că nu au altă treabă cu firma respectivă. Îi lasă profund rece dacă cineva îi amenință că PLEC DE LA VOI! Drum bun și cale bătută, el nu își ia salariul pe bază de retenție de client, cât timp rămâne în limitările incluse de jobul său, e fericit și mulțumit și el, și clientul.

Așa că atunci când faceți o criză de nervi, la telefon, pentru că v-a crescut cutare factura, gândiți-vă că, la celălalt capăt al telefonului, e un tip, probabil în chiloți, pentru că, cel mai probabil, lucrează de acasă, urcat cu picioarele pe masă, cu o partidă de golf pe fundalul televizorului și cu nevasta care îi arată țâțele pe undeva, ca să îl facă să râdă.

După aia mai analizați-vă furia.