Pionierul. Ce erou eram. Ce mândru eram, cu cravata mea roșie ca focul. Ce mândru am fost când m-au făcut comandant de detașament. Ce…ce nimic, remarc cu dăruire că, din toată viața mea de pionier, nu țin minte decât momentul când am fost degradat din funcția de comandant de detașament, pe motiv că jucam gropița pe bani în spatele școlii.

Cel mai nasol a fost când m-au pus să îmi fac autocritica în fața întregului careu al școlii. Recunosc că am greșit, dăruire, tovarășul secretar general, dragoste nețărmurită și alte gunoaie.

Dacă te-ai săturat de ciorditori marinari alcoolici, de curve urcate în posturi de mare angajament, de borduri puse în 3 straturi, mergi și votează.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur