Pionierul. Ce erou eram. Ce mândru eram, cu cravata mea roșie ca focul. Ce mândru am fost când m-au făcut comandant de detașament. Ce…ce nimic, remarc cu dăruire că, din toată viața mea de pionier, nu țin minte decât momentul când am fost degradat din funcția de comandant de detașament, pe motiv că jucam gropița pe bani în spatele școlii.

Cel mai nasol a fost când m-au pus să îmi fac autocritica în fața întregului careu al școlii. Recunosc că am greșit, dăruire, tovarășul secretar general, dragoste nețărmurită și alte gunoaie.

Dacă te-ai săturat de ciorditori marinari alcoolici, de curve urcate în posturi de mare angajament, de borduri puse în 3 straturi, mergi și votează.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.