E incredibil câți fani RW au apărut în ultimele zile. Oameni care, în mod normal, sharuiesc songuri cu Guetta, dintr-o dată sunt fani Pink FLoyd, Waters și tot ce se poate din muzica respectivă. Curg pozele cu bilete la concert și anunțuri ah, mi-am luat pelerină, diseară va fi water la waters.

Cealaltă tabără e formată din cei ce nu au mai apucat bilete la pișcot și, normal, sunt de părere că RW e de toată jena. Azi citeam un articol în care era de fapt de mare kkt pentru că prin brazilia se vindeau tricouri cu numele lui, la concert. Ah da, și măști. Ce nenorocit, în loc să cânte de revelion moka, în fața primăriei.

O fi greu oare să îți ții resentimentele în frâu?
În altă ordine de idei, deși nu sunt fan Pink Floyd sau RW, știind doar aia cu Liță Chițălău, m-aș fi dus la concert. Măcar pentru faptul că omul e o parte de istorie, o legendă în sine. Iar legendele se duc.

Lasă, mă duc la Daft Punk.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.