Rezumatul la ce m-am uitat la Jocurile Olimpice

Am râs auzind un ceva comentator sportiv zicând că sportivii români concurează la olimpiadă. După care m-am uitat pe dexonline și am văzut că limba română este o limbă vie, care evolueză continuu, în funcție de analfabeții care o practică.

Anyway, sportul meu preferat, curlingul (nefericit nume, dumnezeule, e ca și cum ar exista un sport internațional cu denumirea orașului din Croația și sportivele române s-ar pregăti intens pentru competiția de oraș din Croația. Oare cum s-ar numi sportivii de la sportul cu numele orașului din Croația?) a suferit un salt spectaculos în preferințele oamenilor și asta doar datorită unui singur sportiv. Stefi Constantini, de la italieni, care a rupt pe genunchi toate audiențele posibile. Pentru că este și bună de tot la sportul ăsta și pentru că e incredibil de frumoasă, absolut toată lumea care s-a uitat la olimpiadă (sic!) a virat spre curling și, surpriză, au rămas și la restul de competiții, nu doar la cea în care a evoluat Stefania Constantini. Așa că vă recomand, cu multă căldură, să vă uitați la curling, este unul din cele mai inteligente sporturi de iarnă, este echivalentul unui șah la țintă. Gândiți-vă că oamenii ăia aruncă pietrele respective la aproape 50 de metri distanță.

Mi-a părut rău de accidentarea gravă a lui Lindsay Vonn. Reîntoarcerea femeii ăsteia, acestei zeițe a schiului, m-a făcut să mă uit din nou la competițiile de schi alpin. Bine, ea și Michaela Schiffrin, dar zvonul că Vonn se reîntoarce în competiții m-a făcut să caut din nou transmisiunile aferente. Din păcate, la 40 de ani și 4 operații la genunchi într-o săptămână, nu cred că va mai concura vreodată. Păcat, chiar era un Hermann Mayer masculin, invincibilă și complet superioară. Îmi rămâne Schiffrin, care a făcut rahatul praf și a pierdut glorios. Dar na, nu poți să le ai pe toate.

Nu pot să îl sufăr pe Marco Pinheiro Braaten și, din păcate, omul a câștigat aurul. Odermat a ieșit pe doi, nu știu ce naiba au toți ăștia care performează în Cupa Mondială și Globul de Cristal, dar la JO dau cu skiul de gard.

Am remarcat că nu îmi mai plac competițiile de patinaj, am deschis când concura gagica lui Jake Paul, am închis cum nu se poate mai repede. Nici la artistic nu m-am înghesuit foarte tare, trebuie să recunosc. Mor încet la competițiile unde aleargă ăia pe skiuri, știu că sunt incredibil de grele, dar, pentru mine, sunt egalul competițiilor cicliste, mai bine arunc televizorul pe fereastră.

Surprinzător, m-am uitat la probele de board și moguls, chiar au fost interesante, deși nu mă omor după sporturile de iarnă unde sportivii trebuie să facă varii scheme pe care le înțeleg doar ei și arbitrii. Practic, pentru mine, dacă te-ai dat cu schiurile peste cap, în aer, ai 10, nu am cum să te departajez. Sunt curios, în timpul celor 4 ani dintre JO, unde naiba se transmit competițiile astea, că efectiv nu le văd niciodată și chiar sunt un consumator de sporturi neconforme cu plăcerile românești, de exemplu, mă uit la cricket și balls.

Închei cu mesajul că Comitetul Olimpic Internațional (COI) sunt o grupare mafiotă, plină de jeg.
Tks.

View this post on Instagram

A post shared by L I N D S E Y • V O N N (@lindseyvonn)

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur

Teste de viață

Bătaia de joc de la Patriciu