Se ia un kilogram de ceafă, de preferință de porc. Se pune pe o bucată de lemn și se unge cu ulei. O masați dulce, blând și în același timp ferm, ca pe sânul femeii iubite. După ce terminați de masat, o lăsați puțin să respire, timp în care curățați jumătate de căpățână de usturoi de china. După ce terminați de curățat usturoiul, îl tăiați în jumătate și vă îndreptați spre carnea mângâiată anterior.

Luați un cuțit ascuțit și crestați tăieturi de circa un centimetru, sper că nu tot ca pe sânul femeii anterior menționate, #numazic. În crestătura respectivă, îndesați câte o bucată de cățel de usturoi. Încercați ca tăieturile să fie uniform distribuite pe suprafața cărnii.

Peste cățeii de usturoi, strecurați și câte u jumătate de frunză de dafin. Ar trebui să vă intre vreo 5-6 bucăți. Acoperiți carnea cu aproximativ 30-40 de boabe de piper, după care puneți-o în tavă, acoperiți-o 1/3 cu vin de preferință sec și bun și dați-o timp de o oră și 15 minute la cuptor, la 200 de grade.

Atenție!
1. Nu mai considerați că vinul prost e dedicat fripturii. Dacă vinul e bun, friptura e bună
2. Nu puneți sare pe carne. Veți obține o talpă cu gust bun. Sarea scoate apa din carne și o lasă uscată. Da, de aia friptura maică-tii e uscată ca o pingea, acum ai aflat secretul. Poți să îi zici că ai învățat de la mine.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.