De ce reclamele nu trebuie să fie bancuri, ci reclame

mda, de-abia acum mi-am dat seama că am văzut de zeci de ori reclamele cu vecinii şi habar n-aveam la ce erau :))) nici asta, nici aia cu polistirenul.

iee paaau paaaaaau

De felul meu mananc 2-3 inghetate pe an, am vazut reclama la Magnum double si am luat si eu una de la un magazin de cartier, surpriza, 7,50 lei 88g, gustul nu m-a dat pe spate. Apoi am luat o inghetata de 2 lei de la Lidl care mi-a placut mult mai mult. Concluzia: pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardu(sau ma rog, pantera neagra)

Bun dar hai s-o luăm mai pe serioasălea.

În principiu, din câte cunosc eu, sunt câteva metode prin care se face o reclamă. Poate s-a mai schimbat, poate nu s-a mai schimbat, habar n-am. Cam aşa:

1) Reclama de tip risc. Ce înseamnă asta? Înseamnă că faci o reclamă după cum doreşte producătorul, scenaristul sau directorul executiv care reprezintă firma cutare căreia i se face reclamă la produs. La urma urmei, nu e o reclamă locală sau indigenă, e una alogenă fiindcă nu face parte din trăsăturile obişnuite cunoscute de tot publicul ţării respective (cu alte reclame, adică). O reclamă de tip risc poate să devină un succes răsunător, fie ceva mediocru, fie ceva groaznic. Nu e “rectilinie” fiindcă nu-ţi cunoşti publicul, nu ştii dacă o să le placă sau nu, nu ştii dacă asta e preocuparea #1 sau #2 pentru potenţialii clienţi. O faci în ceaţă, ca măgarul, şi vezi ce rezultate are la final, dacă-ţi iese sau nu.

2) Reclamă de tip indigen-culturală. Aici, se încadrează foarte bine reclamele de care a scris Cetin. Producătorii, scenariştii şi, într-o oarecare măsură (dar opţional), executivul firmei. Reclamele de categoria asta se bazează pe informaţii auxiliare: care e mentalul colectiv, care sunt grijile populaţiei, care e ambianţa prin care se acceptă o reclamă (automat, nu băgăm în calcul regulile CNA-ului; chiar dacă au năbuşit nişte reclame tari-tari la o parte), interesul general, calitatea preferinţelor (de ex., ăia se uită numai la filme de acţiune doar ca să vadă explozii sau îi interesează şi povestea)… deci, mai multe restricţii. Aici, foarte clar, s-a priceput că românul din neant îi place ironia, sarcasmul, bătutul în cap, hazul de necaz, pudiponderia ipocrită & crasă (se uită la emisiuni cu ţâţe şi scandaluri, dar la biserică se roagă să-i fie iertate păcatele conştientizate) şi, în general, multă-multă-multă răutate bazată pe necazul altuia atâta vreme cât de face să râzi sau să zâmbeşti. Ăstea-s cele mai prevalente, în momentul ăsta.

3) Reclamă de tip intenţionat. Spre deosebire de prima categorie, asta chiar încearcă să schimbe ambianţa şi regulile nescrise ale reclamelor prevalente, eventual să lase o impresie deasupra mediocrităţii majoritare. Singurul exemplu pe care ţi-l pot da e cel cu pasta de dinţi, când scuipă cu sânge în chiuvetă şi, 2 secunde mai târziu, îi cade un dinte. Producătorii sunt cei care încearcă asta mai des.

4) Reclamă interzise. Ăstea-s sunt cele care au fost interzise de CNA dar, dacă le urmăreşti, sunt extraordinare, unele chiar deştepte şi cu standardele din a doua categorie.

5) Reclamă de tip alogenă. Ăstea sunt confecţionate după preferinţelealtora, din afară, mai importanţi decât noi. Coca-Cola, McDonalds, Spice etc. problema e că unele sunt dublate în română cu nişte alogeni la propriu.

Cum e calculat “Target-ul” sau publicul ţintă?

a) Te foloseşti de informaţii auxiliare (vezi punctul 2) şi speri că va atrage lumea.

b) Bagi reclama în cele mai vizionate canale şi licitezi pentru prime-time-uri, să fii sigur că vei fi văzut.

c) După câteva luni de vânzări, îi dai contabilului să facă calculele.

Publicul ţintă/Target-ul e calculat aşa cum îţi este calculat la factura curentului electric.

www.youtube.com/watch?v=B_5m1_H290Y

N-am treaba cu Catena, nu-i apar, dar pana si tu recunosti ca sunt facute bine reclamele lor, le tine minte lumea, oricat le-ar critica unii bloggeri din online.
La urma urmei, vrem, nu vrem, cu totii ajungem sa avem nevoie de medicamente. Si care e primul nume de farmacie care iti vine in cap? Am remarcat ca s-au extins foarte mult si, din cate stiu de la unii apropiati, stiu si sa-si fidelizeze clientii.
Deh, nu ne-am nascut cu totii muncitori in industria publicitatii, sa facem spoturi inteligente, subtile, inaccesibile marii mase de oameni, care, ce sa vezi, nu va cumpara produsul pentru ca nu va intelege despre ce e vorba.