Bună,
Te citesc de 1000 de ani, cred, câteodată am și comentat, am crescut, practic cu tine și, dacă tot te cunosc de o viață, vreau să îmi vărs catharsisul aici, la rubrica pe care ai avut-o acum câțiva ani.
O să împlinesc 40 de ani zilele astea și, ca femeie, pentru mine, e o vârstă urâtă, care mă face să mă gândesc la toate prostiile din lume, viață, amintiri. De asta am vrut să îmi scriu și eu povestea cuiva, dacă mor, măcar cineva să știe, deși anonim, evident.
M-am căsătorit cu actualul meu soț de foarte tânără. L-am cunoscut la absolvirea liceului. Am uitat să zic, sunt din Onești, deși nu am făcut gimnastică, hihi ce glumă.
Am fost crescută într-o familie foarte religioasă, lucru care mi se părea foarte normal atunci, nu cunoșteam altceva, credeam că toată lumea e așa, cu post negru vinerea, mâncat de carne doar marțea și joia, biserică de 2 ori pe săptămână, spovedanii săptămânale și, după 16 ani, vizite lunare la ginecolog, ca să îmi fie verificată virginitatea.
Continuarea pe Patreon unde poți deveni un Mecena pentru mine și, astfel, să beau și eu o cafea bună, în sfârșit.
Accepți și bonuri de masă?
Chiar sunt curios cum era blogul prin Evul Mediu, că văd că sunt oameni care au mai supraviețuit de atunci.
Suntem cativa chiar si din Antichitate pe aici.