Contul meu
Scris de Nea Ilie de la Sculărie
M-a sunat soră-mea ieri să-mi spună că n-are și nu găsește prin magazinele de pe la ea sandale cu toc de paișpe. Uitând că asta e pe alt continent și se bălăcește norocoasă în Mediterana, nu ca mine în ghețarii lui Fred și Barney, mă iau de ea ca un frate mai mic și mucos ce sunt:
– Băi fată, bagă-ți mințile în cap, vine iarna și pensia și ție-ți arde de cocoțat la etaj?
Și-ncepe să mi se plângă că a jignit-o un mediteranean mai musculos așea că cică după ce că e țigancă mai e și juma’ de om.
– Păi – zic — și ce, dacă te urci pe sandale te albești la față?! E rotația pământului mai furgonetă la tropice și ți se mută pigmentul pe scaunul din spate?! Stai fată liniștită, era doar prost crescut.
– Nu, că e de familie bună — și-aici o-ntoarce ca alea cu sindromul Stockholm, tot ea îi ținea partea că părinții lui l-au crescut bine și frumos (în gândul meu — și la obraz gros).
În fine, n-am scos-o la un capăt lămurit cu ea, e cu 14 ani mai mare ca mine, așa că am închis nu înainte de-ai spune că e grea de cap și c-o iubesc.
Episodul ăsta mi-a adus aminte de Papinșon.
Papinșon mi-a fost vecin la țară, când stăteam la ai mei. Din părinți moldoveni cu diplomă, avea ăsta de mic o poftă de mâncare… rupea tot! ți-era frică să treci pe lângă el dacă miroseai a ostropel. În câțiva ani era ca făt frumos, crescuse baban și legat, ducea lingura la gură prin învăluire.
Pe la vreo 8 ani, așea, l-a luat moldoveanul și l-a dus la fotbal. După ce-a băgat juniorul jumătate de echipă în dispensar și pe antrenor în sperieți l-a luat taxu și l-a dus la rugby. Ăsta da sport, tată, zice nea Mitică: toți unul și unul.
Acum, cum să vă spun eu să înțelegeți tot tabolul… Să nu credeți că era întâmplător, la noi în sat se îneacă și acum în țuică de traverse fostul căpitan al echipei naționale de rugby, Ion Negrici. Și se-apucă Papinșon al nostru de rugby. Băi nene, avea puiul de moldovean o tehnică pe postul de uvertură de nici la neo-zeelandezii ăia care cântă Uumatekamasospargpemăta n-am văzut.
Așa se face că în anul despre care vreau să vă povestesc au ieșit campioni ai României. Bucurie mare, deși la rugby nu veneau pe stadion mai mult de 50 de persoane — și ăia din familie sau vecini (cum era cazul meu). De data asta însă l-au așteptat în sat și primarul (nu mă-ntrebați cum s-a trezit din beutură) și toată clasa din generală, și profesoarele, și tanti Mita de la aprozar. Papinșon al nostru era rege.
Seara, îl ia pe mândru-de-nu-mai-încăpea-în-autobuz de taică-su, și mă invită și pe mine și alți câțiva prieteni apropiați să mergem la balul oficial de la Cazino Constanța – pe vremea aia încă era operabil, nu se pișase Udrea și Mazăre pe el. Era mișto să-i vezi pe toți la costum: namile de oameni cu câte-o pițiponcuță de-aia subțirică la braț care mai călca și strâmb sau pe piciorul lui de era ca-n bancul cu țânțarul care-l calcă pe elefant iar elefantul se supăra și se răstea la țânțar: ce te-mpingi, bă, brută?!
Papinșon al nostru a apărut c-o negresă. Nu mulatră, nu conlocuitoare, negresă. Michelle o chema și era atletă la Farul – vă spun eu altădată de ce.
În fine, intrăm în sala mare, admirăm picturile și mă dau mare că mama a lucrat la acoperiș, facem poze, taică-su tot se plimba pe-afară. O fi la țigare, mă gândesc, ocazie cu care ies și eu să bat un cui și-l văd pe nea sârmă senior cătrănit bine.
Am ieșit eu, au ieșit și alții, la un momentdat ne cam strângem numai băieți pe holul cazinoului și vine și Papinșon la noi, chiar dacă nu fuma, să ne țină de urât. Și vine tac’su hotărât și-l ia părintește de după gât și-i zice…
– Auz’ oăi, mie să nu-mi corcești neamul cu cioara aia că-ț’ fu’gura mă-tii!
Sunt ani de-atunci, s-a stins săracul nea Mitică iar Papinșon sperie și acum talonerii și flankerii pe undeva prin liga a doua din Franța.
Are două gemene. C-o negresă.
NOU
Asa e !
NOU
Adevarat sportiv Papinson, pe toate planurile, si norocos in pat daca are gemene 🙂
NOU
Frumoasa poveste.
Eu am una din asta in familie. Un unchi de-al meu, tot moldovean, zici ca a fost crescut la gradinita KuKluxKlan, asa era de vehement cu orice era ne-romanesc. Limbi, bauturi, orice era strain era nashpa. Nu bea altceva decat tuica, nu asculta alta muzica in afara de de-a lui, d’aia folclorica, etc.
Cei doi baieti ai lui, verii mei, unul s-a insurat cu o unguroaica iar nepoteii lui vorbesc in casa ungureste iar romaneste doar cand este neaparat nevoie. Celalalt si-a luat o nemtoaica, ocazie cu care si-a reintregit familia (inainte de ’90) in Germania. Nepotii nascuti si traiti in Germania n-au vorbit niciodata romaneste, ca n-au avut niciodata nevoie.
Dupa ’90 unchiul meu a votat de fiecare data cu Vadim si acum ar vota daca ar fi pe liste. Cu nepotii nu se intelege din motivul ca nu cunoaste limbi straine.
Eu zic ca tre’ sa fie ceva adevarat in povestile alea cu karma…
NOU
Un pic off topic, cu referire la karma lu’ nea Vici: tatal unui prieten, gratie(sau “din cauza cauza”, tre’ sa mai lamuresc) caruia mi-am cunoscut nevasta, era profesor universitar la Cairo. Omu’ ala n-a vrut sa urce-n viata lui in masina, de frica accidentului. NICIODATA. Cand, pe la 70 ani, Universitatea din Amman l-a rugat cu ceru’ si pamantu’ sa vina sa tina o conferinta, ca-i trimit limuzina cu sofer, ca nu-i problema, sa nu-si faca griji etc., omu’ a cedat si-a urcat in masina.
Nu-i greu de ghicit ca, daca vorbesc despre karma, omu’ a murit in accident inainte sa ajunga in Iordania.
NOU
Vadim chiar este pe liste. Perseverența e mama succesului.
NOU
daca Vadim e pe liste inseamna ca o sa il voteze, ca merge la toate voturile. Cat o mai apuca ca deja are 80+
NOU
Nu stiu cum ma-sa, dar mie mi se pare ca in special astia de le au cu tuica sunt cei mai inversunati aparatori ai neamului. Ai culorii neamului, si a neprihanirii numelui familiei.
Altfel, misto articol. Amintiri din copilarie, varianta Nea Ilie de la Scularie?
Am avut si eu un coleg la un serviciu mai demult, pe cartea de munca scria fix asa: “sculer-matrițer LA SCULĂRIE”. Si acum tin minte cum se ineca de ras seful de depozit cand mai vedea respectivul document.
NOU
Toate ca toate, bre Nea Ilie, da’ esti adevarat? :))
NOU
Mi-a zis nevastă-mea…
– Să nu le răspunzi, e mai mișto așa, să zică lumea că “Nea Ilie de la Sculărie” e o invenție de-a lui Arhi.
Îl și văd pe-ăsta de mânuță la psiholog… cetinel, cetinel…
– Și, câte personalități ai?
NOU
Așadar, sunt real, ce să fac să mă crezi?
Sunt cel puțin doi oameni din blogul ăsta care m-au văzut pe viu… Unul e Bogdana (sărumânaaa), celălalt e Jerome. Cetin nu mă știe. Și bine face.
NOU
Ma si tuica aia de smochine ce facem cu ea????
NOU
Nu, Nea Ilie, nu contest ca esti real, ci ca nu poate avea cineva atat talent de-a povesti cu haz. Chiar sunt gata sa pariez 😉 ca-l cunosti pe Jerome. 🙂
NOU
Bre, nea Ilie, se vede ca matale esti facut sa povatuiesti pulimea. Ai har ! Ce sa mai ?! Asa ca-mi zic ca nu te-oi supara de-ti cer lamurire.
Ai auzit si mata’ probabil de potopu’ ala din Haiti. De ce au ales aia sa vasleasca spre State, la aia cu coif alb decupat, in loc de a o lua, mult mai comod pentru ei, perpedes spre republica vecina dominicana ? Sa te duci tu de buna voie in vizuina leului ? Sau sa fi vrut doar sa-i faca o vizita varului Obama ? cum e posibil zic ca mai bine sa-ntreb de ce an de an se calca-n picioare pe garduri sa ajunga aicisea, in batrana Evropa, la nepotii lui Dolfie sau la ortodocsii astia de ***at care suntem ? De ce nu se duc la vecinii arabi mult mai prietenosi ? sau in paradisurile asiatice ?
Adu si mata’, rogu-te, in viata unui orb lumina ! Stiu, n-are prea multe cu subiectu’, da’ e cam tot pe acolo.
NOU
Dragul moșului, am doar o vorbă:
Viața-i grea oriunde, numa’ să n-o faci și urâtă.
NOU
cum sa fie mai prietenosi arabii? aia ii iau ca sclavi. sau dau cu genocidu in ei cand se impute treaba – vezi libia.
e ca si cum te-ai intreba de ce romanii aleg sa mearga la munca mai mult in vestu vestului decat in ungaria sau slovacia.
NOU
Cocar Baro avea o vorba ” ba,femeie sa fie,daca nu e…mai bei putin”
NOU
Am si eu un unchi care citea Romania Mare. M-a luat o data de-o parte si-mi zice “Am auzit ca umbli cu o moghioritza, urat din partea ta. Ai grija cu ele. Nu strica neamul, nu amesteca sangele, etc.” Tipa era corcitura, nu stiam eu, pe vremea aia cum e cu purtatoarele genelor lui Attila, alea adevarate. Abia recent, un coleg care vine din zona lor de raspandire, mi-a explicat de ce ar trebui sa ma feresc. Nu e din cauza nationalismului sau ca nu ii plac lui Vadim ci pentru ca pot sa mi-o fur ca magaru’-n panta daca nu ma ridic la performantele lor.
NOU
“Michelle o chema și era atletă la Farul – vă spun eu altădată de ce.” – Asta e din categoria glumelor cu “cum te cheama si de ce?” 😆
NOU
Io o stiam alta: cum te cheama si al cui esti tu? 🙂
NOU
cum faci mata nea Ilie de stârneşti nostalgii în om? spuneam ieri că jumătatea mea are pe sfert sânge unguresc. bunicul său era ungur, din zona Carieiului. Pe când era adolescent sora lui s-a îndrăgostit de un român. Acum, tot jumătatea mea spune că ungurii sunt cea mai naţionalistă naţie. să trecem peste asta şi să revenim la poveste, ai lui s-au împotrivit din toate puterile acelei iubiri spunând că mai bine o ştie moartă decât căsătorită c-un român. ceea ce s-a întâmplat, fata s-a aruncat în fântână. povestea a fost un şoc pentru bunicul. s-a gândit că nu poate trăi într-un loc unde prejudecăţile sunt mai presus de viaţa unui om. a fugit, a trecut în regat – era înainte de ww2, a renunţat la religia catolică, a uitat de tot, dar de tot de neamurile sale – nu a mai vrut să le vadă niciodată, nu a mai vorbit ungureşte, s-a căsătorit cu o româncă, a avut 4 copii, etc ,,, culmea este că unul dintre fii săi s-a căsătorit c-o unguroaică şi s-a stabilit în ardeal, dar asta e altă poveste pentru altădată. şi da rasismul se învaţă de acasă., în unele cazuri. în cazul nostru ca popor, peste hotare ne confruntăm cu prejudecăţi din motive pe care nu le dezvolt aici. e greu să treci peste anumite poveşti. nepoata mea a plecat câteva zile în italia, nu ştiu exact cum a făcut rezervarea, de pe ce site că nu m-a preocupat. cert este că ei au stat în gazdă, că era mai ieftin. la întoarcere fiecare parte trebuia să de o recenzie. italianca a scris ceva de genul că e prima oară când a găzduit români, că românii nu sunt aşa cum se spune, că e încântată de oaspeţii ei, etc…. pe undeva poţi să-i condamni că gândesc aşa? până ajung să ne cunoască se ghidează după ceea ce văd în jur iar ceea ce văd nu ne ajută.
NOU
Nu c-as vrea sa distrag de la importanta povestirii, dar cam tot ce citesc imi arata ca, in ciuda tuturor eforturilor depuse de parinti, rasismul e predat acasa, dar NU se invata acasa :).
NOU
lasa sa fie si moldovenii rasisti cu cineva, ca restul romanilor sunt cu ei 🙂
NOU
Aşa, uşor contextual
*Ponta-i mândru că-i român, da în costum ( cel mai probabil străinez. Dac-ar avea coaie, alde foame mică din teveuri ar trebui să-i dea haina jos şi să-l descalţe în direct, să vedem ce scrie pe etichete. )
Nu iţari, nu opinci, nu fumează Mărăşeşti.
*Cumplat cu karma generalizată, ne-ar trebui unu care să fie ţigan ungur, uşor homosexual, însurat c-o evreică bolşevică din Brăila, peltic, cu subscribe pe blog la Aniela.
*Nea Ilie, la cum apari în poveşti de magnitudinea asta, mă tem să nu te găsesc în filmuleţele NY State Troopers.
NOU
Exista doua feluri de rasisti: cei care au trait in aceeasi comunitate cu minoritatea respectiva si care pur si simplu i-au urat pentru ca-i cunosteau cum sunt si cei care au auzit ca aia mai colorati sunt asa si pe dincolo.
Eu sunt de parere ca oricine are dreptul sa fie rasist, doar dupa ce a cunoscut foarte bine multe exemplare ce apartineau rasei respective si pur si simplu nu ti-au placut sau te-au deranjat intr-un mare fel incat sa-i urasti.
NOU
bravo Andrei, mi-ai redat increderea in generatia tanara din Romanica. 😀
NOU
:)) Fantastic exemplu. Eu am avut o experienta asemanatoare intr-un oras de sub 100k locuitori, toti teribil de mandri de neamul lor de romani dar mai ales banateni falosi ce sunt. In statia de autobuz vad un la fel de falos banatean, tinar, cu negresa, sosia sau nepoata lu’ naomi campbell. buuuna si luuunga lunga. io o privesc cu bale la gura, un mos se uita la ea trecand cu nenea ala pe strada, si zice mosu catre mine: or nebunit copiii astia ma copile. sa nu faci si tu la fel ca ala.”