Diferența dintre noi și cei din film? În părculețele noastre dintre blocuri, băieții beau, scuipă semințe și urlă drăgăstos după gagici, ce faci fă, te scot la un muian? Da, sigur, și ei au uscături, la fel ca noi, dar la noi e rușine să ieși în părculețul dintre blocuri și să faci sport.

În alte țări, sportul e o religie. Nu cred că trebuie să vă spun despre Oxford – Cambridge sau Harvard – Yale, nu? Sau despre campionatele interscolare pe diferite discipline. Sau cum orele de sport devin teribil de obligatorii și de importante și, dacă nu treci la sport, indiferent cât ești tu de ninja în orice altceva, ești mâncat.

La noi însă, este dictonul Ce plm îmi trebuie mie sport, că eu dau la ASE, nu am nevoie. Sau la clasele mici, vine tăticul cu o falcă în cer și una în pământ, că i-a venit micuța acasă transpirată și murdară (true story).

Nu, nu e ceva ce ține de educația post revoluționară. Nu, e în spiritul educației rromânești dintotdeauna. Eu, la sport, în clasele mici, făceam dirigenție. Adică venea o vacă și ne explica despre cât de proști suntem și câți bani trebuie să dea mami, să mai punem niște geamuri sau știu eu ce mizerii.

În liceu, făceam engleză și rar, foarte rar sport, cu un dobitoc care ne punea să jucăm fotbal, iar pe fete le punea pe banca de pe marginea terenului, să nu încurce traficul. Nu conta că nu știi fotbal sau poate nu erai pasionat și voiai să faci altceva. Nu brotha, fotbal. Eu am luat un 3 pentru că i-am zis că nu știu să joc fotbal, el m-a trimis în teren, după care în 3 minute am dat gol. A, m-ai mințit, ai 3. Și acum îi urăsc mustața imbecilă, pe oală.

Iar în facultate nici măcar nu am avut ore de sport. Simplu. Nu se face să faci sport, când deja ești mare.
Și așa ne umplem de obezi și umflate, care halesc bigmecuri cu cola light.

[jwplayer config=”Out-of-the-Box_copy” mediaid=”43537″]