După revoluție, vecina de la 3, Gabi pe numele ei, a decis să intre în politică.
În paranteză fie spus, Gabi de la 3 mă chema la ea, prin ianuarie 1990, să îmi arate poze porno trase la xerox. Alb negru, dar pornache. După mult timp am realizat eu ce vrea ea să spună cu Simți ceva, după ce îmi arăta câte o poză mai ciudată.

Gabi de la 3 avea circa 30 de ani atunci, o fetiță de câteva luni și un soț cam pămpălău, cu o față urâtă, ciupită de vărsat de vânt. Ceva comunist de acela cu valiză de la set de furculițe și linguri Solingen, numită pompos diplomat, diplomat în care își îndesa zilnic pâinea cu șuncă de 64 și pleca la construit socialismul.

Revenind la revoluție, Gabi a realizat din prima de care parte a baricadei era. Vorbim desigur, de partidele politice care s-au ițit brutal imediat după ce Mircea Dinescu, sub directa îndrumare a lui Ion Caramitru, s-a prefăcut că lucrează.

Așa că a ales să fie cu țărăniștii, trup și suflet. Sufletul ei mare a rezonat imediat cu suferința lui Corneliu COposu și a realizat că și părinții ei, intelectuali cu 8 clase din Cogealac, au suferit la rândul lor, de pe urma comuniștilor. Deisgur, faptul că tatăl ei era primar era doar o circumvoluțiune în jurul ideii de luptă anticomunistă, el infiltrându-se încă din anii 70 si sabotând, cu orice preț, dictatura Ceaușescu.

Problema lui Gabi era soțul ei. Soțul ei fusese la revoluție, fusese și oarecum rănit, pentru că un glonț ciupise pavajul, iar așchia din pavaj îi julise razant fesele, imediat lângă anus (motiv pentru care și acum este erou al revoluției, în paranteză fie spus). Practic, a fost la război alături de salvatorii nației gen Gelu Voican, Dan Iosif și alții. Așa că el nu vedea în fața ochilor decât FSN.

Nu vreți să știți ce scandaluri erau în fiecare seară la ei în casă. Fiecare decizie politcă a zilei se termina practic într-o bătaie generalizată în familia Găbiței. Au venit minerii? Huo, îți sparg capul, comuniști nenorociți! Nu l-ați primit pe regele măria sa? Iarăși bătaie. Și tot așa, zi de zi, noapte de noapte.

Până când a murit Coposu. Atunci a intervenit marea schismă.
Pentru că Gabi s-a dus la priveghi, la catafalcul marelui om. Unde a stat toată ziua și toată noaptea, îndurerată fiind la maximum și neavând de unde să dea telefon, pentru că încă nu se inventaseră telefoanele mobile.

Ajunge Gabi acasă, după 2 zile de durere și suspin și îl găsește pe soț negru de supărare. De fapt, mai negru decât era în mod normal, el fiind negruț de la mama natură. Totuși, nu țigan, ci oltean. Am înțeles că oltenii au culoarea asta din cauză că oxidează prazul din sânge, în contact cu oxigenul.

– Unde ai fost, curvă nenorocită? întreabă el, cu duhul blândeții?
– Cui îi zici tu curvă, mă amărâtule, că șterg cu tine pe faianța de la mama, băi reptilianule.

Și uite-așa, din una în alta, din farfurie spartă în farfurie spartă, s-a ajuns la marea decizie.

– Ori treci la FSN, ori divorțăm!

Era o decizie de greutate, decizia de a pune în balanță o familie, față de a lupta pentru binele absolut al țării.
Din păcate, credința în forța țărănistă a prevalat asupra iubirii de familie și soț. Prin urmare, au divorțat. Din cauze de politică. Ea a ramas cu casa de la mama, el a rămas cu copilul. Echitabil, pentru că un copil ar fi deranjat-o în carieră.

În anul următor, el a primit repartiție o casă în primăverii, pentru că era erou al revoluției, rănit în lupta cu dușmanul de clasă. Ea a deschis o gogoșerie și un stand cu vată de zahăr. Businessuri de succes dealtfel, doar că nu atunci când ești țărănistă. În fine, a închis businessul, după care l-a dat în judecată pe fostul soț, pentru a primi custodia copilului, sperând că îi iese ceva din casa de pe Primăverii. Nu i-a ieșit nimic, așa că a vândut casa de la mama și a plecat în Australia. Din fericire pentru ea, pentru că nu l-a mai prins pe Ciorbea, pe Constantinescu sau pe grăsunul ăla mic din Timișoara, căruia îmi scapă numele.

Nimeni nu a mai auzit de ea vreodată, nici copilul, nici fostul soț, nici vecinii. Toți, privind în urmă, clatină din cap cu tristețe:

– Băi tată, politica asta e o mare curvă, multe familii a spart în rromânia.

Iar eu, de fiecare dată când privesc o imagine vintage mai deosebită, mă gândesc la Găbița.
Ce țărănistă ai fost tu, măi Gabi măi și ce crocodili vânezi acum…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.