Pe la vreo 12 ani am simtit primul fior sexual la adresa unei fete. Amandoi frecventam aceleasi cozi, ne caram unul altul ouale, puii pricajiti sau ne tineam rand la paine, ca sa putem lua amandoi cate o jumatate de paine, pentru ca altfel ne dadea doar un sfert.

Nu aveam telefoane. Pe atunci se astepta si cate 20 de ani sa iti puna Romtelecomul telefon, iar inventatorul telefonului celular de azi se juca cu putica in tarana, prefigurand un mare viitor. Dar reuseam sa ne intalnim intotdeauna la marele fix, de fiecare data.

Intr-o zi era coada la oua. Se apropia pastele, iar oamenii erau disperati sa faca rost de oua. La alimentara veneau doar cu ratia si nu aveai voie sa cumperi decat un carton de oua de fiecare. Asa ca ne-am intalnit amandoi si ne-am dus la coada la oua, in spatele alimentarei de la Bobocica.

Ea purta un trening verde, cu dungulite albe, mulat pe fund si, am uitat sa spun, era mai mare cu 10 centimetri decat mine, care eram mic, urecheat si relativ horny.

Ne-am asezat la coada de vreo 200 de persoane, care se calcau in picioare si se inghesuiau ca animalele, incercand sa prinda un carton de oua. Se impiedicau la iesire, cadeau de pe rampa, era plin de zeama de oua pe jos.

Era in fata mea iar eu ma impingeam in spatele ei cat de mult puteam. Ii simteam carnea tare cum se freaca de mine si incepusem sa simt in pantaloni niste fiori mai mult decat ciudati, cand deodata am simtit prin tesatura pantalonilor ei

prrrrrrrrrrrrrrrrrrr prrrrrrrrrrrrpff fffff sssssssss

si brusc, in aerul de sub nasul meu a inceput sa miroasa a oua clocite.
Saraca fata, de la inghesuiala, daduse o mare băşină, direct în nasul meu tânăr şi clocotitor de hormoni. Am simţit că leşin de la miros şi simţeam nevoia disperată să fug în căutarea de aer proaspăt.

Aşa s-a distrus mitul că femeia e un înger diafan, inodoră şi incoloră. De atunci, spiritul meu de copil s-a pierdut, frânt de mirosul inuman de aromă internă feminină şi hălăduieşte peste zări aşteptând să îi cadă părul din nas.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.