Prigojin e Gulenul lui Putin

Mai ține minte cineva așa zisa revoltă din Turcia, din 2016 sau când dreaq a fost? Venită pe fundalul unor nemulțumiri majore, lira se deprecia, creștea sărăcia, iar Erdogan nu avea niciun inamic interior asupra căruia să îndrepte toate relele din țară. Pentru că, vagi amici, orice regim dictatorial are nevoie de un iluzoriu inamic, care este vinovat de toate relele și împotriva căruia dictatorul luptă, alături de cetățeni, dar uite, inamicul câștigă, de aia sunteți săraci. Inamicul s-a numit atunci un anume Gulen, care stă în US și a aflat și el, tot atunci, că e liderul rebelilor și că e de vină pentru toate în Turcia.

Poate vă amintiți și de asasinarea ambasadorului rus în Turcia, din același an, făcând parte din același scenariu, asasinul fiind unul din militarii folosiți de Erdogan pentru înnăbușirea “revoltei”.

Putin stătea foarte prost pe scaunul de la Kremlin. FSB și-a făcut treaba atât de bine, arestând și ucigând orice potențial lider, încât, în cel mai simplu mod, nu mai exista niciun inamic interior, asupra căruia să arunci vina sărăciei, lipsurilor, oamenilor morți și restul de bunătățuri care au venit odată cu războiul din Ucraina. Simulacrele de proteste organizate de FSB, la începutul războiului, ca să îi scoată pe fraieri în stradă și să îi aresteze și-au făcut și ele treaba, rușii simpli stând la cutiuță, pentru că în beciurile KGB intri, dar nu știi dacă mai ieși.

Așa că, de ceva timp, Putin l-a pregătit pe Prigojin, noul său Gulen. În ultimele luni, Prigojin, deși trupele Wagner măcelăreau, în continuare, în Ucraina, și-a creeat o imagine de rebel, de om al dreptății, de cel care se opune, nu-i așa, generalilor corupți, care îi ascund mărețului conducător faptele reale, care fură avuția poporului și din cauza cărora mor, de fapt, rușii pe front. Poate vă amintiți că același scenariu era vehiculat pe vremea lui Ceaușescu, când, tot ce era nasol în țară era din cauza Elenei, el, Nicolae, mărețul lider, nici nu știa, că, dacă ar fi știut, imediat ar fi pus capăt.

Așa că, la momentul cel mai oportun pentru el, Prigojin și-a început așa zisum marș către Moscova. Marș în care, incredibil, nu o întâlnit nicio rezistență, nicio salvă de S400 care să îi atace coloana, doar pregătire febrile în jurul Moscovei și gropi săpate în autostrăzi, gropi menite să oprească înaintarea care de abia începuse.

Am zis, de la prima oră a “revoltei” că este fake.

După care, desfășurarea de forțe de peste zi mi-a confirmat așteptările. Situația a fost salvată de celălalt lider luminat, cretinelul de Lucașenko care, iată, a salvat situația, l-a îmbunat pe Prigojin, care, în schimbul promisiunii că Șoigu și Gherasimov vor fi eliberați din funcții, și-a oprit revolta. Țaca paca, așa e când lupți pentru principii. Bine, între timp au mai ieșit și niște detalii la suprafață.

Dacă nu știți cine e Medveciuk, Putin este nașul fiicei sale, este un apropiat prieten pentru el, lucru demonstrat de schimbul în care rușii au dat aproape 300 de prizonieri ucraineni pe un singur om, Medveciuk.

Ce a câștigat Putin din circoteca asta ieftină?
Le-a arătat rușilor inamicul interior, cel care destabiliza ordinea. Oligarhii din jurul său au văzut puțin bățul și au realizat că se pot alătura rapid lui Prigojin. Toată lumea a devenit strâns unită în jurul marelui conducător, iar FSB are mână liberă, la fel ca gestapo-ul turcesc, la vremea lui, să îi aresteze pe fraierii care au ieșit pe străzi, chiar crezând că e pe bune. Și ce penibili erau, Hodorkovski îndemnând la înarmarea populației, Tihonovskaia creând birouri rapide pentru preluarea puterii în Belarus și lansând apeluri către populație, efectiv cred că ăștia leșinau de râs în bunkăre.

În rest, jenantă prestația presei mondiale și a politicienilor.