În pofida a ce spun jurnaliștii, oamenii nu cer mizerie

Imi amintesc ca au fost si perioade din ultimii ani in care scriai predominant despre politica. Erai, pe buna dreptate, mai furios in ton si asta se reflecta si in cum comentau cititorii (inclusiv eu – ori ii injuram pe ceilalti, ori ma abtineam complet). Nici acum nu-s neaparat preferatele mele, in primul rand ca nu le prea am cu politica (e putin mai lunga explicatia, dar sper ca e evident ca nu de dragul vreunui partid, incerc de multi ani sa gasesc unul in care sa am incredere; pana atunci ii antipatizez pe toti, fara mari discriminari), in al doilea rand pentru ca mi se pare mie personal ca ai mai mult talent si priza la texte predominant explanatorii sau predominant caterincoase (fie cand postezi un articol, fie cand ii raspunzi unui comentariu), pe cand la cele politice mi se pare ca predomina reactia – ceea ce e normal si de inteles, nu e o “plangere”. Ca detaliu (pe care nu mi l-a cerut nimeni:)), imi plac articolele cu pareri personale (mai ales cu amintiri), fie si politice, atata timp cat ofera si ceva analiza pe tema. Ca om care incearca sa-si cizeleze putin muschiul intelegerii politice, apreciez foarte mult scrierile de genul asta, mai ales daca am incredere in parerea ta pe alte subiecte. Daca predomina in schimb parerea tip reactie (ex. “ce naspa e cutare”), mi se pare mai putin interesant si nu prea am cu ce sa completez, MAI ALES daca sunt de acord. N-o sa las comentariu doar “bine punctat, boss”. Singurele momente in care imi autoingadui sa par pupincurista sunt alea in care iti conplimentez pozele de familie si cand am felicitat-o pe Maddame pentru ideea unei postari.
Nota: La toate amintirile de mai sus e posibil sa ma insele memoria intr-o oarecare masura, poate altii au explicatii mai bune, sper sa fie de un mic ajutor si parerea mea.
De cand cu postarile doamnelor si cu reactiile la ele, mi se pare ca blogul a reinnascut si (re)gasit un echilibru foarte bun de subiecte, tonuri, lungimi (grosimi), astfel incat nu ne suprasaturam de un singur ton sau subiect, e cate ceva pentru toata lumea (in unele zile poate unii n-au chef sa-si aminteasca de unele greutati, ca au avut destule peste zi, altii dimpotriva, nu vor sa vada nimic prea optimist sau iti invidiaza postarile cu aparatura din casa, altii dau skip la friday buttdance, pe altii ii plictisesc articolele culturale sau lungi, etc.), basca am descoperit si redescoperit unii comentatori geniali cu ocazia asta. Si mi se pare ca si Nea Ilie scrie mai des in ultima vreme.
Daca n-ai tu inspiratia intr-o zi de exemplu sa scrii ceva vesel, nu te forta. Poate ceilalti autori au ideea si stamina pentru asta si pot contribui, in masura in care si tie ti se pare un moment bun, un articol bun, etc. Sau in cele mai rele conditii ne lasi un lolcat si ne lasi sa ne hlizim in limitele decentei prin comentarii pana te intorci Postarile cu povesti de viata (ca tot ziceam de lolcats) mai stiu ca strangeau multe reactii, sfaturi, etc. Singura mea mica parere de rau legata de comunitatea asta e ca blogul Lunei a durat extrem de putin. Cu mana pe inima, avea un stil interesant, cald, light si teme din viata normala, nu de pitzi sau de alti creieri plati. Imi imaginez ca are nevoie de odihna multa vreme de acum, dar cand o avea ea timp si chef, cred ca suntem multi care balim s-o mai citim.

Bine ca nu candideaza Maddame la presedintie, ca asta ne-ar pune pielea pe bat, ne-ar obliga copiii sa invete, sa se aleaga ceva de ei si nu stiu ce s-ar alege de natia asta