Când o să fiu eu mare, în sfârșit și o să îmi fac casa aia pe care o am eu în minte, după planurile și ideile mele, primul loc pe care o să mi-l amenajez așa cum vreau eu o să fie locul meu pentru dimineață. Un colțar de bucătărie drăguț și cu gust, pus într-un loc luminos, unde să stau dimineața, să îmi beau cafeaua decofeinizată, să citesc presa, să răspund la comentarii pe blog, în ideea că voi mai fi suficient de puternic să îl țin și atunci. Să aștept să se trezească fiica cea mică și să vină să îmi sară pe genunchi și să îmi smotocească barba (probabil copiii cei mari vor fi deja mari si plecati pe la facultati din alte tari), să o aștept pe Luna cu cafeaua ei pe care o bea din două înghițituri.
Cred că melancolia asta îmi vine pentru că dintotdeauna ideea unui colțar în bucătărie mi s-a părut foarte cozy și confortabilă, în toate casele pe unde am fost mai mult. Când stăteam în Constanța, aveam o bucătărie imensă, cu un colțar mic, unde ne strângeam toți dimineața, la cafele și, doamne iartă-mă, tutun. Bine, între timp am renunțat demult la acel obicei nesănătos, dar pe vremea aia ideea de a bea cafea fără să trag din țigară mi se părea de nedescris.
În casa mamei primei mele iubiri, tot bucătărie mare, tot un colțar mic. Eram tineri, foarte tineri, zburdalnici și drăgălași. Unele din cele mai frumoase imprinturi senzoriale le am de atunci, dimineți perfecte, seri minunate, toate doar pe un colț mic de masă și împreună cu alt om.
Da, deci cum ziceam, melancolia asta ne mișcă înainte chiar și după zeci de ani.
NOU
Și eu l, când voi crește mare și mă mut la sat lasând colbul orașului în urmă, îmi voi face un colț de lucru pe rotund, cu geamuri mari pe rotund și colțar tot pe rotund, cu vedere spre grădină.
Deci da, se mai poartă melancoliile și nostalgiile.
NOU
Eu am o ruda care si-a confectionat o dormeza intr-un intrand din bucatarie sa vezi ce la indemana e cand te lungesti la vorba sau la o tabla. Altfel e un coltar dinala tare si altceva e o mobila pe care sa poti sta confortabil
NOU
Vedeti ca gasiti la emag, cui dau si eu contul?
NOU
Când o sa faci casa aia, va conta ce vrea Luna, părerile tale vor fi ignorate.
Eu de exemplu voiam un loc de luat masa clasic, la geam, Luna mea a vrut o insula în mijlocul casei cu chiuveta și chestii la care este atașată o masa incomoda cu 5 scaune “de designer” la fel de incomode.
NOU
lasa-ma sa visez…:))))
NOU
Să vezi când îți zice
“ia să-ți muți firele astea de-aici că m-am gândit să fac dressing, ținem camera asta degeaba”
Firele însemnând toate echipamentele mele, cameră degeaba însemnând biroul meu.
NOU
Mi-a zis cineva odata ca who the fuck cares ce se poartă și ce zice lumea despre casa TA în care stai TU și e plătită de TINE? :)) A doua zi după ce am auzit asta am cumpărat un televizor mai mare decât locul în care încăpea. Asa ca… who the fuck cares dacă se poarta colțarele?
NOU
:)))))))))
NOU
Inca am coltar si il folosesc zilnic…i-am gasit locul din prima zi cand m-am mutat la casa…
Daca tie iti place coltar…de ce sa mai astepti?
NOU
@Laurra, fix așa.
NOU
Visam si eu la o micro masa in bucatarie pentru dimineata, sa-mi beau cafeaua.
Intre timp, o beau vara afara pe trepte sau pe terasa, iarna in casa pe canapea.
Nelipsiti din peisaj (calare in capul meu) sunt restul familionului si patrupezii, fiecare cu ideile lui de “baga-ma in seama”. E balamuc dar e un balamuc placut.
NOU
Am avut colțar de bucătărie la bloc, acum la casă pe pămînt nu mai am colțar. Pe vremea aia nici Facebook nu era așa de important, nici smartfoanele așa de performante și absorbante de timp și energie vitală. Dar nu-mi lipsește. Am un colțar de terasă făcută de mine, pentru vremea caldă, cu umbră și răcoare.
NOU
Eu am retinut esentialu’: tu si cand vei avea casa visurilor, vei avea o (alta) fetita mica! Chiar si-asa, Borcea o avea sange tataresc?
NOU
mai degraba iepuresc.
NOU
cred ca am contribuit suficient:))
NOU
Sa fie el bunic sanantos si cu chef de nepoti, ca are de unde….!
NOU
Ca idee mi se pare fain (dupa ce am vazut la hgtv si la ce imi amintesc de cand aveam 2-3 ani) dar e cam greu la bloc in romania. Pt cine poa sa faca o casa cred ca trebuie luat in calcul un breakfast nook.
PS. Vreau sa vad si eu o poza cu tine tanar si dragalaș, nu fioros ca acum :))
NOU
Da’ chiar, aia in spagat, ca mircica!
NOU
Sigur ca se poarta, exact cum se poarta musamaua pe masa, mileurile si bibelourile. Dar cum ai spus, va fi casa ta, facuta dupa gusturile tale, deci cui ii pasa ce se poarta si ce nu? Scopul principal este sa te simti tu bine in spatiul ala si sa iti faca placere sa il folosesti. Dar coltul din imagine nu pare deloc confortabil – banca cu spatarul ala drept pare la 2 minute de lucru sa devina sicriu si spatiul nu este destul de mare nici daca nu ai burta (nu insinuez nimic).
NOU
Destul de impractice. Ocupa mult loc, intrat si iesit greu, masa + scaune e mai practica. Ofereau putin mai mult confort cand se fuma la greu si nu doreai sa imputi sufrageria.
NOU
Colțarul la grași e similar cu ce era colița la timbre. Ea exista dar sunt prea mulți care forțeaza nota cu utilizarea ei.
NOU
Ai gresit adrisantu’, fratemeleu! Pentru blog cu grasi, du-te la Vasilexu, nu sta p-aci pe la baeatu’ de rupe sacu’ de box in doo, da?
NOU
Am auzit de el, face parte din clanul Colțunașilor!
NOU
“să răspund la comentarii pe blog, în ideea că voi mai fi suficient de puternic să îl țin și atunci”
Da’ cate kile are blogul asta?
NOU
“kile”? Ia va rog sa nu mai vorbiti de funie in casa spanzuratului!
NOU
Daca zic tone, nu e bine, daca zic miligrame iar nu-i bine, ca nu vreau sa sugerez ca-i mic…
NOU
militone…
NOU
Militzieni…
NOU
Nu mă bag la colțare.
Dar casa visurilor… 🙂
Cu ceva modificări la utilitate, desigur.
NOU
Bancheta coltarlui meu va fi calda, căci va face parte dintr-o soba rachetă, care soba rachetă va fi amplasata într-o casă tip hobbit. Asta e nebunia mea și o voi începe curând.
youtu.be/EWUW1Jc-DoA