Părinți ce își perpetuează abuzurile asupra copiilor lor

În blocul unde am locuit cu câțiva ani în urmă, era un jandarm care nu-și scotea fiul, elev în clasa I, din “prostule” “idiotule” “nu ești în stare de nimic”. L-a distrus complet pe bietul copil.

niste analfabeti functionali ii transforma pe copii in alti analfabeti

Se pare ca nu s-a schimbat nimic de pe vremea cand eram si noi la scoala. Internetul, cartile de dezvoltare personala accesul la informatie, se pare ca nu ajuta. Tot parinti batuti in cap am ramas multi dintre noi.

O sa detaliez, ca de obicei o sa deviez ceva de la subiect dar am sa incerc totusi sa pastrez o idee cu articolul.

Daca e ceva ce am urat la parinti, pe langa santajul ca te da afara din casa stiind ca tu nu ai unde sa te duci, sau ca eu te-am facut eu te omor, e teroarea asta cu notele si comparatia cu altii. Problema e ca ei nu inteleg cat de tare isi pune amprenta asupra psihicului copilului si ca ala trebuie sa fie destul de capabil sa isi bage pula si sa incerce de unul singur chestii, sa capete incredere pas cu pas, altfel, toata viata el va ramane cu impresia “mama a zis ca eu sunt un idiot pentru ca nu am luat 10 la chimie ca vecinul de la 7”.

Multi dintre parinti sunt atat de idioti ca ei nu si-au pus vreodata intrebarea “bah, ce ii place copilului meu sa faca? Poate as putea sa-mi canalizez, energia, timpul si resursele in directia aia, sa-l sprijin sa ajunga ceva”. Nu, copilul trebuie sa dea la facultatea de medicina, nu conteaza ce vrea el, nici macar cand implineste 18 ani. Trebuie sa faca pian, balet, latina, sanscrita.Copilul trebuie sa ia coronita, premiul 1, sa aiba numai note de 10, nu conteaza saracul ca memoreaza ca un papapal.

Multi dintre parinti vor ca odrasla lor fie mult peste ce nu au fost ei, parinti care nu-s in stare sa dea un exemplu, ei doar au cerinte. Trebuie sa intre la facultate altfel e un idiot, desi ei au facut 8 clase (ia taci mah, nu-mi raspude tu mie ce am facut eu, ca-ti dau si doua peste bot). Trebuie sa aiba cu ce se “mandri”, fa-ne mandri! Trebuie sa aiba cu ce sa se laude la vecine si alte rude, nu conteaza ca tu ca strain daca te indrepti putin mai brusc sa-l mangai isi pune mainile in garda sa se apere de atata teroare primita.

Baga copilul intr-o competitie in care el nu e interesat, nu si-a dat acordul, poate cel cu care era in competitie e cel mai bun prieten al lui, insa, masa vrea ea sa ia note mai mari ca ala. Invata copilul sa se uite in ograda vecinului in loc sa se compare cu o versiune mai veche a lui.

Insa altceva vreau sa zic, altceva mi se pare mai important:
– nu se gandesc sa fie copilul lor fericit, ci ei sa fie fericiti, ei sa se sinta bine. Asta e tot ce conteaza. Atention whore, egoismul, ei sa fie mandri.
– abuzul asta psihic, fizic si idiot pentru niste note proaste, are efect pe termen foarte lung mult mai puternic decat parintele isi imagineaza. Parintele zice “lasa bah ca e mic, uita el, unde da mama creste”. Copilul va incepe intai sa-i minta, nu va mai zice nimic, nu se va mai consulta cu ei, nu le va mai cere parerea, nu isi va mai zice parerea, tocmai pentru ca e jignit tot timpul. Incepe intai sa ascunda, sa-i minta, apoi sa se descurce singur, apoi sa-si bage pula, sa plece si sa-i lase sa moara idioti, saraci, singuri si uitati de lume, plangand ca toti s-au ajuns si au uitat de parinti. Asta daca e cu bun simt, altii ii fut, ii bat le iau banii de pensie si-i baga in cazinouri si le amaneteaza bijuteriile.
– cel mai simplu iti dai seama cat esti de idiot ca parinte in legatura cu notele si comparatia si toate cacaturile, atunci cand vezi pe cineva care are un copil cu dizabilitati de dezvoltare, invatare, autism, cerebral palsy, un handicap ceva. Unii isi dau seama pe moment, retin, altii uita in 2 minute, altii nu pricep niciodata. Eh, parintii copiilor cu dizabilitati, multi dintre ei, cei care se concentreaza pe copil in momentul ala si nu pe ce ar dori ei sa fie copilul lor, nu dau doi scuipati pe note. Tot ce isi doresc e ca acel copil sa invete deprinderi pe care sa poata sa le foloseasca cat mai ok si independent posibil, sa invete sa manance singur, sa traverseze singur, sa se imbrace, sa astepte, sa mearga langa acel insotitor, sa cumpere ceva, sa isi faca un sandwich. Tot ce fac e sa le oferr cat mai multe oportunitati si cat mai mult sprijin, unii fiind caregiveri fulltime. In momentul ala ai putea realiza ca daca copilul tau a luat 9 la fizica si Gigel de la 7 a luat 10, in viata asta inseamna fix pula.