Contul meu
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
Părinți din Kiev, luându-și rămas bun de la copilul lor
NOU
Extrem de dureros…
NOU
Nu reușesc sa îmi imaginez ce as face dacă as fi în locul lor. Am mintea blocata.
NOU
Acum 3 ani, nu ma atingea acest subiect, fiecare cu ma-sii, etc, nu aveam copil, eram owner of a lonely heart…de cand a aparut copchila in viata mea…mai..am devenit empatic, asta e marea mea slăbiciune, si la tot ce vad pe acest blog, la fiecare postare a lui Arhi, imediat o parte din conștiința mea se transpune în poza: “bai, dar dacă as fi eu ala sau in situația respectiva?” Acum de abia am ajuns sa inteleg suferința și durerea lor, sacrificiul părinților pt copii.
Plm…nasoala perioada mai traversam. Întâi covidul (start în România 16 martie 2020), acum asta..ce urmează?
NOU
Confirm. Cea mai mare “apăsare” sufleteasca este copilul acum. Dacă ma prindeau aceste vremuri negravida și fără copil, îmi luam adio, ma scuzați dar cred ca mi s-au uscat ovarele zilele astea, și dacă voiam nu cred ca mai puteam sa fac vreodată. Sunt terifiată de imaginile astea.
NOU
Stau si ma uit cu jale ca amandoi sunt in uniforma…pana mea de ninja care taie ceapa…
NOU
Punct ochit punct lovit! Am un nod in gat si langa mine ninja taie ceapa. Ce sa faci? Iti lasi copilul si pleci la razboi? Iti iei familia si pleci cat mai departe? Ma uitam aseara la copilul care ajunsese singur in Slovacia, cu pasaportul si nr de tel scris pe brat. Si aparusera imagini cu mama lui care ramasese in Ucraina ca sa aiba grija de mama ei, imobilizata. Cuvintele femeii iti frangeau inima in bucati. Cum poti sa alegi intr-o situatie ca asta? E inuman si nedrept! Si ce ma intristeaza si mai mult cand vad imaginile cu distrugerea provocata e ca multe locuri aratau chiar bine (in special zonele urbane). Ba chiar as putea spune ca multe aratau mai bine decat la noi (nu exista haosul constructiilor alandala), bulevarde largi, zone cu verdeata si copaci (nu ghivece), marcaje pe sosele, cladiri ingrijite. Acum totul e țărână și cenușă. Si bombe.
NOU
Ce e un copil fara părinții lui? Ce mai e un părinte fara odorul lui?…Doamne Doamne …cata tristete. Plangeam citind cărți cu evocari din război sau lucruri muuuult mai putin grave, dar ce trăim acum..
NOU
Sunt siderat si nu ma pot gandi decat la gemenii mei! care inca nu au 14 ani
Dar simt nevoia sa scriu undeva: de mine nu imi pasa deloc, dar de ei nu stiu cum sa fac sa ii trimit de aici
dar nu au pasaport si am inteles ca e f greu sa mia faci acum.
Daca situatia va degenera la noi in tara mi-e groaza!
Ceva sfaturi sau vorbe de bine as aprecia!
Multumesc!
NOU
Nu este prea târziu sa faceti programare pentru pașaport . Într-adevăr site ul este mai mult picat dar încercați seara târziu sau noaptea ! Încercați si in localitățile din jurul dumneavoastră . Am reușit pentru fiica mea de 2 ani sa prind loc , încă se găsesc locuri chiar dacă durează . Curaj și sa nu ne panicam ! Copii au nevoie de noi lucizi și pregătiți . Nu pot comenta despre aceste poze . Inima imi era frântă ! Slava Ucraina !
NOU
Te duci la pasapoarte si stai la coada pana reusesti. Sunt cozi si fara programare. Cat poate dura? 1 zi de dimineata pana seara?
NOU
Apropo de pasapoarte, poate ajuta pe cineva. Am concediu la vara in Grecia si am zis sa le facem din timp pasaport copiilor. Site-ul merge, nu merge, am stat vreo 5 min de cand am apasat pe “rezerva” si pana a venit mail-ul.
In mail exista un link de confirmare (si altul de anulare), dar la mine a venit de forma:
localhost:5000/confirm/7B-D8-….
Normal ca nu merge, dar daca inlocuiesti “localhost:5000” cu “epasapoarte.ro”, merge confirmarea.
NOU
Am vazut de atatea ori asta in Siria…dar tot acolo am vazut altceva: parinti ingropandu-si copiii, copii ingropand parinti, vecini ingropandu-si vecinii, ca altcineva nu mai era, copii murind de la cele mai fragede varste pentru ca nu mai existau spitale, doctori, incubatoare, salvari…si amvazut familii asteptand vesti de la cei dragi, care nu vor mai veni niciodata, penttru ca au fost dusi la Siednaya si executati pe banda rulanta in “abatarul” lui Assad, ca apoi sa fie arsi sau ingropati cine stie unde…
Nu zic ca nu este extrem de tagic ce se intampla acum in Ucraina, dar ani de zile Vestul si lumea intreaga , de fapt, nu a facut absolut nimic pentru sirieni. Nu face in continuare, aia 3,5 milioane care sunt inghesuiti in Idlib, ultimul bastion antiassad inca isi iau in cap bombe si de la rusi si de la mercenarii iranieni si de la fostii camarazi care s-au convertit de voie de nevoie la cauza lui assad.
Atat zic: sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva. Tatal meu l-a vazut pe bunicul meu plecand la razboi…a luptat contra Germaniei, participand inclusiv la batalia de la Oarba de Mures si de acolo pana in Tatra…si, mai apoi, l-a vazut arestat si dus la Canal, de unde a venit stafie, efectiv a fugit de ele de frica…a dracu proasta memorie avem, uite acu cateva generatii faceau rusii ravagii prin Romania…
NOU
plâng