Femeia care conducea mașina aia, că nu îi pot spune om, zghihuia copilul ăla din toate țâțânile. Zbura stânga dreapta, în funcție de gropi și curbele mă-sii like no other. Sunt convins că mumă-sa nu s-a gândit nicio secundă că plodu-său poate zbura prin parbriz, dacă pune o frână bruscă. Sau poate fi făcut marmeladă, dacă îi intră cineva în spate.

Așa suntem noi. Nouă nu ni se poate întâmpla. Până ni se întâmplă, și atunci e de vină dumnezeu, pentru că ne-a pedepsit. Nu noi. Niciodată noi.

Link direct

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.