Am primit un mail funny, cu un studiu ARMO, din care spicuim.

Presiunea competitivă rămâne constantă: 77% dintre companii anticipează că activitate lor va fi afectată din cauza platformelor din afara Uniunii Europene, în principal prin scăderea vânzărilor (32%). Paradoxal, în cazul celor care estimează scăderea cifrei de afaceri în 2025 față de 2024, principalul canal care se va contracta nu este online-ul, ci magazinul fizic al IMM-urilor.
Datele studiului relevă o polarizare accentuată, care marchează așteptările pe 2025: doar 9% dintre firmele de retail prevăd creșterea vânzărilor în acest an, în timp ce majoritatea mizează pe stagnare. Aproape un comerciant din cinci se pregătește însă pentru scădere, iar pentru acest grup magazinul fizic/offline este principalul canal de vânzare folosit în prezent care va scădea.
Electro&IT și Fashion sunt categoriile ce resimt presiunea platformelor internaționale în cel mai înalt grad. Dacă aceste magazine online și offline cedează, efectele în cascadă înseamnă depozite și spații comerciale goale, chirii neplătite și locuri de muncă pierdute – cu impact direct asupra veniturilor fiscale și economiei românești.

Practic, mi-ar veni să plâng de emoție și suferințăt, despre cum trec ele, magazinele, prin aceste dureri datorate competiției platformelor din afara UE. Cum îi distrug pe ei chinezii, că, evident, despre asta este vorba.

Dar după aia îmi aduc aminte că, dacă iau item cu item, produse de pe amazon, această platformă din afara UE, cu orice magazin online românesc, prețurile ies mai mici la amazon. Și nu așa, cu tot cu transport și tot sunt mai ieftine. Și dacă le cumpăr pe firmă și nu plătesc TVA, ies la un preț rizibil.

Și îmi amintesc brusc că magazinele mici și marketul de le eMAG e sufocat de trinckets și porcărele de alea mici, pe care le cumperi de pe Aliexpress cu câțiva firfirei, că-s niște chinezisme obosite, iar pe magazinele românești prețurile ajung de zeci de ori mai mari. Sau cum boarfe de pe Shein, pe care dai 2-3 euro, sunt vândute pe siteurile românești cu 40-50 de euro, în cazul tricourilor și rahaturilor mici, dar am văzut cazuri reale, 100% același produs, la rochii de femei, 18 euro pe Shein, 450 de euro pe magazinul reputat de țoale românesc.

Băi și știți cum îmi trece durerea? Ceva ce nu ați văzut. Sunt complet de acord că mărfurile ROMÂNEȘTI trebuie protejate în fața avalanșei de marfă ieftină din Asia. Dacă vorbim de producție în românia, de oameni care aduc plus valoare în economie, da, protejat la sânge, inclusiv prin subvenții. Dar când vorbim de bișnițarii care aduc marfă chinezească cu containerul și o vând la prețuri de zeci de ori mai mari, o să mă scuzați, dar lacrima mi se oprește în fren.

Când patronașii de magazinașe nu vor mai dori să își ia merțane din primul an de existență, când prețurile vor fi decente, când nu voi mai găsi același televozor Ambilight, expus la vânzare, în magazin, în spania sau germania, în condiții în care costurile cu salariile sunt mai mari, chirii per mp, depozitare, totul mai mare decât în ro, la un preț mai mic cu câteva zeci de euro față de orice magazin online sau fizic românesc, atunci o să îmi scutur respectivul blocaj, ca să permit lacrimioarei să alunece.
Până atunci, nu strig Ura.
Pentru că ura e în suflet.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur