Din când, mai scriu despre câte un subiect fierbinte pentru unele agenții de PR care se ocupă de companiile din subiect. Pentru că na, e greu să reacționezi pe loc la o știre despre care habar nu aveai, iar tu trebuie să vii în 10 minute cu un răspuns decent, răspuns care să respecte și codul de conduită a companiei, să pară și politicos, deși i-ai da foc bloggerului și restul de chestii pentru care, decât să lucrez în PR, mai bine mi-aș bate un cui în talpă.

Câteodată primesc și un telefon de la câte o fată din zonă, îmi explică chestii, după care mă întreabă, răbdătoare Bun, și acum zi-mi, cum facem să o rezolvăm să fie bine?
La început nu înțelegeam ce se dorește de la mine, adică de unde să știu eu ce să faci tu să fie bine? Rezolvă-ți problema, că aia înseamnă să fie bine.

După mult timp, timp petrecut în zonă, cunoscut ziariști, auzit relatări despre ei și cum fac să bage fripturică la burtică, mi-a picat fisa că ele, săracele, sunt obișnuite cu șantajul ziariștilor și nu fac decât să deschidă negocierea pentru suma necesară ca să se oprească scandalul.

Pe de o parte, mă simt mândru că niciodată nu am avut măcar intenția de a “rezolva” astfel de probleme și pot să țin capul sus. Pe de altă parte, e trist că realizez că, totuși, sunt asimilat, în unele cazuri, cu pațachinele astea care copiază știri de pe fluxuri de presă și se recomandă jurnaliști.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.