O ultimă zvacnire de sărbători

Am ieșit să mâncăm o pizza și cum eu nu mănânc pizza, am pus-o pe fii-mea aia mică să ne facă o poză. Nu știu ce să zic cu paternitatea aia, că nu văd niciun deget în poză, încadrarea e bună, lumină, moment, totul. Interesting.

Așa. Am zis să vă scriu niște gânduri, pe telefon, cât timp ronțăie poporul în jurul meu.
Anul trecut nu am făcut niciun fel de recapitulare, nu am scris despre pierderi și realizări, nu am făcut nimic din chestiile pe care le făceam, anual, din 2006 încoace. Am îmbătrânit, am schimbat prefixul, nu prea îmi mai pasă, sincer să fiu, de prostiile astea, care mă motivau altă dată.

Oricum, trăim în era Ready player one. Era influencerilor video, al oamenilor precum Makaveli sau Cojo, lumea nu prea mai caută lucruri scrise sau idei coerente, cât timp pot intra pe tik tok, Băgăm un meci? Iar eu, cu cele câteva zeci de mii de cititori ai mei pe zi, nu am cum să concurez cu milioanele de abonați ai influenkerilor. Nu pot concura în vreun fel cu prostituatele de instagram și nici măcar nu mă interesează să o fac. Prin urmare, orice exhibare de cifre ar fi o prostie, că nu interesează și nu atinge pe nimeni, în vreun fel, cât timp vreo gagică oarecare de pe net își arată jumătate de țâță și are instant mai mulți abonați live decât am avut eu cititori în 17 ani.

Ce am reușit să trec la capitolul succes este că am închis conturile personale de facebook, instagram și twitter. Am deja peste 6 luni de când le-am închis, zero intenție de a le reface, singurul cont existent este cel al paginii, cont care există exclusiv pentru că, în unele campanii, este cerut și acel Share pe facebook. Este incredibil câtă ură este acolo, câtă încrâncenare zilnică și nu mă refer la politică, nu, ci la orice everyday shit, totul e aruncat cu ură, cu răutate, judgemental. Nu mai există decât 2 extreme, ura continuă pe de o parte și pupatul în cur între ei în cealaltă parte, de la Vai, ce frumoasă ești deși ai 45 de ani și 120 de kile până la Vai, domnule manager de agenție, era să aveți o scamă, permiteți-mi să o ling cu limba mea pufoasă. Dezgustător. Și mă refer inclusiv la cei ce erau prietenii mei acolo. Îmi creștea tensiunea doar citind mizeriile alea. Cu părere de rău, dar nu am nevoie de așa ceva.

Sigur, mă ajută enorm și faptul că năvodarizez majoritatea anului și, în cel mai pur mod, nu îmi pasă de nimic din afara bulei mele micuțe. Singurul moment în care am mai avut o zvâcnire de mândrie națională și relativ patriotism a fost la alegeri, doar ca să constat că, iarăși, românii mei sunt proști de nici bășinile nu le mai put, pentru că nu au suficientă putere de procesare și, cel mai probabil, a fost și ultima oară când am mai făcut-o. Ar trebui să fiu prea prost ca să o mai fac, altfel decât pe bani. Eu și vali, proștii naționali, toți fac milioane, noi murim drepți și verticali.

Dacă 2024 a fost anul în care v-am avertizat că o să scriu mai puțin, 2025 va fi anul când voi scrie și mai puțin decât anul trecut. Nu am neapărat vreun motiv ci, în continuare, este același. Ca blog, câștigi aceiași bani dacă ai 1 milion de unici sau 100 000. Chestie absolut verificată de mine, pot să muncesc 10 minute pe zi sau 12 ore pe zi, costul unui articol tot același rămâne. Prin urmare, aleg să muncesc acele 10 minute, mulțumesc frumos. O să aveți o mulțime de postări de pe telefon, poze cu mine și nevastă-mea, că am observat că se activează băieții care îi urează multă sănătate, fericire și deces rapid, gânduri rapide, poate inclusiv chestii filmate pentru tiktok (știu, nu vă place tiktok, nasol, măcar acolo algoritmul îmi arată ce îmi place mie, nu gunoaie de alea tip facebook)

Nu știu care o să fie viitorul bloggingului, in extensio. Și mă refer la publishingul profesionist, tip eu, vali sau vasi, nu la cei ce își însăilează ideile pe internet, undeva, pentru ei și cei câțiva prieteni. Agențiile aleg, din ce în ce mai mult, colaborările cu prostituate și influenkeri, clienții direcți sunt din ce în ce mai puțini pentru că, din cauza economiei precare ciolaciste, businesuri se închid, nu se deschid, marketingul nu e neapărat prosper, bugetele se restrâng, mai ales la companiile mici. Iar noi refuzăm să ne schimbăm, să ne lăsăm ideile călcate în picioare, demnitatea sau verticalitatea, pentru a primi mai mulți bani. Alte resurse de finanțare pe tema asta…nu am idee, cititorii mei nu sunt la nivelul celor de la vali, cu mii de euro salarii, deci patreonul meu moare de foame, o să ajung să pun eu bani ca să plătesc comisioanele.

Așa că viitorul nu sună neapărat minunat, din punctul ăsta de vedere.
Mă gândeam, oricum ca, poate, în 2026, când arhiblog.ro împlinește 20 de ani de existență, să îl agăț în cui și să îmi văd de treabă. Am 19 fucking ani de când scriu aici, aproape în fiecare zi, poate e timpul să miros trandafirii și să mă pregătesc de marele salt în necunoscut, nu să mă cert cu tâmpiți în fiecare zi. Nu știu, încă mi se pare incomprehensibil, simt un gol în suflet la gândul că m-aș putea trezi, într-o dimineață și munca mea de o viață să nu mai existe.

Dacă vreți și niște sfaturi de final de an, de la un tip pe care îl citiți de mai mult timp de cât timp aveți copii, de exemplu.
Depărtați-vă de bulele și oamenii toxici. Renunțați la social media, nu mai este ca atunci când a apărut, acum social media este doar algoritm, nu mai este fluxul prietenilor pe care îi vreți voi să îi urmăriți. E doar știința tâmpirii în masă, modul în care cibernetica influențează simțurile umane, căutând tot timpul nervii, excesul, ura continuă, răutatea. Restrângeți-vă bulele personale cât mai mult, stați aproape de oamenii de care chiar vă pasă, luptați-vă pentru ei, nu pentru idealuri.
Nu vă mai lăsați angrenați în lupte politice. După cum ați văzut, votul vostru nu contează, atunci când votul nu convine planului dinainte stabilit, votul este anulat și aruncat la coș, după care sunt plătite campanii puternice cu influenkeri ca să vă convingă că era ceea ce trebuie și ce avem nevoie.
Aveți grijă de familia voastră. Aveți, toți, o singură viață, nu există do over. Toate zbaterile astea tâmpite, idealuri, politică, ură etc se termină atunci când cineva moare. Tu, ei, voi, familia. Profitați de momentele pe care le mai aveți împreună, țineți minte că întotdeauna sunt din ce în ce mai puține.

În rest, să fiți sănătoși e tot ce vă urez. Mirosiți iarba și natura.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt