Pentru că observ foarte multe știri și idei panicarde, răspândite în presă, social media sau Telegram, am pus cap la cap niște idei legate de actuala păcăneală cu bombe din orientul mijlociu, poate vă folosește. Pe OSINT sunt majoritatea clipurilor și știrilor apărute recent pe temă.

Escaladare sau simulacru?

În ciuda aparențelor și a fluxului constant de știri alarmiste, ceea ce se întâmplă în prezent între Israel și Iran poate fi descris, mai degrabă, ca un joc controlat de intimidare. Este echivalentul unui conflict de curte școlară, în care „băieții se împing” fără să vrea cu adevărat să se lovească.
„Ce bă, ești șmecher? Zi, ești?” — pare să fie tonul general.

Este și comparabil cu o dispută între vecini care își aruncă gunoiul peste gard, dar evită cu grijă să escaladeze, de teamă să nu intervină „poliția” – în acest caz, marile puteri sau opinia publică internațională.

Nu există trupe la sol. Deci nu există război.

Amenințarea unui război total este prezentă în retorică, dar absentă în fapte. Cât timp nu sunt implicate trupe la sol în niciuna dintre țări, nu putem vorbi de un conflict convențional real.
În lipsa unei „finalități militare”, acest conflict rămâne suspendat într-un spațiu al ambiguității strategice.

În cel mai rău caz, se poate întâmpla ce face Rusia în Ukraina acum.  La un moment dat, e posibil ca țintele militare să fie epuizate. Atunci, riscul major este ca atacurile să vizeze direct zonele civile — nu doar ca daune colaterale, ci ca obiective principale.

Distanța reală: Israel – Iran

Pentru a înțelege limitările logistice ale unui conflict real, trebuie văzută și ca reprezentare geografică.
Distanța în linie dreaptă între cele mai apropiate puncte de frontieră dintre Israel și Iran este de aproximativ 1.000 – 1.100 kilometri.
Din partea israeliană, cel mai apropiat punct este Eilat, în sudul extrem al țării.
Din partea iraniană, cele mai accesibile puncte sunt în zona Kermanshah sau Urmia, în vestul țării.
Munții Zagros din vestul Iranului oferă acoperire naturală semnificativă, iar infrastructura de apărare aeriană iraniană e amplasată tocmai pentru a profita de acest teren.

Un eventual traseu aerian direct ar traversa Irakul sau combinații precum Iordania și Siria/Irak — regiuni instabile sau ostile ambelor tabere, este absolut imposibil să asiguri un coridor logistic necesar transportului de trupe, logistică, blindate, muniții, provizii etc.
Și discutăm aici strict despre distanțe frontaliere, nu despre pătrunderea spre obiective militare aflate în adâncul teritoriului iranian, în munți sau în zone deșertice, adică țintele necesare pentru a da o finalitate conflictului.
Ca analogie ar fi ca și cum România ar declara război Suediei. Și invers.

Capacități reale: Israel nu poate ataca decisiv

Israel nu dispune de:
– bombardiere strategice de mare distanță. B52, B2 sunt deținute de USA și aducerea lor ar presupune implicarea directă a americanilor în conflict.
– bombe bunker buster, capabile să distrugă facilități subterane adânci din Iran.
– capacitate de realimentare în aer suficientă pentru operațiuni la peste 1.200 km dus-întors. Capacitățile israeliene sunt reduse și depind complet de resursele americane, gen cisternele aeriene KC‑46.
– aparatele F35 și F16 ale israelului sunt excelente pentru atacuri rapide și precise, dar nu suficiente pentru un război ofensiv prelungit la distanțe de peste 1.200 km, indiferent de afirmațiile lui Bibi Netanyahu, cum că urmăresc deținerea controlului aerian al Iranului.
Pe scurt, nu are mijloacele tehnice necesare pentru a purta un război ofensiv de durată la o asemenea distanță, fără sprijin direct american.

Teatru geopolitic și realpolitik

Zona dintre cele două state este dominată de instabilitate, deșert, munți și regimuri ostile sau neutre. Transportul de trupe pe cale terestră este practic imposibil. Singura opțiune viabilă ar fi transportul aerian masiv — un efort logistic pe care niciuna dintre părți nu-l poate susține în prezent. Mai mult, raportul demografic este clar disproporționat: 90 de milioane de iranieni față de 9 milioane de cetățeni israelieni. Trupele pe care le poate aduna Israel sunt insuficiente, având în vedere că Iran are, în acest moment, 610 000 militari activi, 200 000 în rezerve activabile rapid și un milion de rezerviști ce necesită antrenament. Comparativ, Israel are 170 000 de militari și 600 000 de rezerviști. Nu te poți duce să ocupi o țară, la 1500 km distanță, cu o armată de 3-4 ori mai mică.

Cineva spunea pe OSINT că e posibil să existe o instabilitate politică în Iran, din această cauză, a atacurilor israeliene.
În primul rând, psihologic vorbind, când inamicul tău de secole te atacă și te ucide în casa ta, te raliezi în spatele liderilor. Ce s-a și întâmplat, iranienii au ieșit pe străzi, strigând Moarte israelului.
Second, în stare de război, se declară starea de urgență și atunci, mișcările populare tind să aibă zero șanse. Pentru că armata iese pe străzi și nu există Fiți cuminți, că vă arestăm, ci Fiți cuminți că vă împușcăm pe toți, va exista doar problema strângerii a câteva mii de cadavre. Iar Khamenei nu se sfiește să își omoare supușii.

SUA nu vrea o victorie pyrhică

Toate aceste mișcări pot fi privite drept o strategie de tensiune menținută deliberat: o zonă în stare de război latent, o metodă de a distrage, eroda și, eventual, de a atrage Statele Unite într-un conflict deschis. Israelul nu are nevoie de pace în regiune, indiferent de declarațiile lor. Pentru ei, actuala stare de fapt este perfectă, pentru că toate țările din zonă le sunt inamici, dar sunt și inamici unul cu celălalt și, astfel, cu ajutorul SUA, Israel este, întotdeauna, cea mai bine și mai dotată armată. Prin urmare, își poate permite orice, cum ar fi genocidul din Gaza, de exemplu, sau ocuparea oricăror teritorii din jur, intrarea după bunul plac în Liban, Libia sau Siria.

Dar Trumpix înțelege exact realitățile de pe teren, de aceea nu se lasă convins foarte ușor.
– condițiile dure de luptă
– distanțele logistice imposibil de acoperit ușor
– costurile uriașe în vieți omenești și resurse materiale

Și, peste asta, în acest moment, imaginea Israelului în US este distrusă, efectiv o acțiune în Iran ar avea zero susținere populară și ar putea conduce la înfrângerea republicanilor la primarele de peste un an și jumătate. Americanii se duc fără probleme să împartă democrație, dar atunci când știu că există o miză, iar în Iran există zero miză pentru ei, iar lumea s-a cam săturat să moară pentru ca Netanyahu să nu ajungă la pușcărie. Dacă nu știți, Bibi e urmărit de un proces penal și e ținut departe de pușcărie tocmai pentru că e la putere și e într-un continuu război.
O eventuală victorie americană în Iran ar fi o victorie phyrrică, fără niciun succes real sau palpabil pentru americani.

Am evitat și apocalipsa asta, hai să vedem ce ne aduce următoarea.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur