Când eram puşti, mă duceam la bunici, în Bucovina. Raiul pe pămînt era pentru mine. Dealuri, lacuri, câmpii, ieşit cu prietenii la scăldat, la vânătoare, la furat de porumb şi alte legumicole demne de a fi prăjite pe cărbuni.

Şi aşa, într-o vară, când începuse să îmi miroase şi mie a femeie (iar asta nu insemna că îmi mirosea a peşte sau brânză), m-am îndrăgostit. Eu o vedeam frumoasă, diafană, cea mai dulce dintre fete, un înger pe care să nu îl atingi nici cu o floare. Desigur, ne întâlneam după ce îngerul se întorcea cu vaca de la păscut.

O consideram o iubire interzisă, pentru că, zicea ea, părinţii ei nu erau de acord să se întâlnească cu vagabondul de la bucureşti. Îmi plăcea să ne întâlnim seara pe furiş, să ne pupăm, să îi mai scap, ca din neatenţie, o mână pe ţîţicile alea tari. Romantisme, deh.

Într-o seară, am decis că e timpul să o prezint şi prietenilor mei cu care împărţeam binele şi răul în timpul zilei. Aşa că i-am zis ei să ne întâlnim la locul de adunare de seară al găştii, undeva pe un deal, lângă un lan de porumb.

Ne-am strâns noi, ne-am hlizit, am fumat pănuşi de porumb, am băut samahoancă, până când a venit ea. Pe care o cunoşteau toţi. Ce faci, bună, s-a salutat cu toţi. Eu, cu băutura în cap, na, copil, nu duceam la băutură faţă de ăia care fuseseră înţărcaţi cu baticul de ţuică, uitasem de ce veniserăm de fapt.

Şi urmăream, destul de neatent, cum se ridicau câte unul din tovarăşii mei şi se duceau să facă câţiva paşi în noapte cu prietena mea.
La un moment dat vine unul la mine şi mă bate pe umăr:

– Hai Cetin, că e rândul tău.

Eu, fiind deja ameţit, am crezut că e rândul meu să beau ţuică de aia de sfeclă.

– Nu mai beau mă, că mă doare capul.
Pe naiba, se învârtea toată planeta cu mine.

– Nu mă, e rândul tău să te duci cu asta.
– Păi şi ce să fac?
– Treaba ta ce îi faci, că ea face de toate. Eu i-am dat o muie, că parcă mi-era dor.

Deci fata era un fel de târfă a satului, numai că nu o făcea pe bani, ci din plăcere. Iar eu o tratam ca pe îngerul meu delicat şi diafan, pupând în penis toată comuna aia, plus localităţile adiacente.

Aşa devine un bărbat misogin.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.