Există un clip pe net, de săptămâna trecută, cu niște sălbatici locali neozeelandezi, care rup niște hârtii în parlament, după care dansează o haka serioasă, cu limba scoasă, amenințând inamicii din jur. Cu limba. Și doamne, ce s-au umezit corul de doamne și domnișoare românce, cu Vai, mi s-a făcut pielea de găină, vai, ce emoționant, vai.

Cu siguranță, în emoția voastră, nu știți ce au rupt ăia și de ce fac circotecă. Vă zic eu. Au rupt un proiect de lege care le dă albilor drepturi similare cu cele ale maorilor. Pentru că da, în NZ, în acest moment, există un tip de apartheid în care populația albă nu are aceleași drepturi, există stigmatizare, există separare în învățământ, albii nu au voie în bisericile creștine ale canibalilor, nu au voie să fie îngropați în cimitire ce aparțin nativilor. Deci da, când faceți piele de Andra, vai ce emoționant, gândiți-vă despre ce protestează, de fapt, sălbaticii respectivi.

Și nu le spun canibali doar de dragul de a o spune, maorii sunt recunoscuți pentru faptul că erau canibali, obicei care a dăinuit până la aproape 1800 și, din ce se discută pe net, este bine mersi în continuare în societățile închise.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.