Pentru că am văzut că se mai abordează pe aici subiecte sensibile, gen angajatori, companii, șefi și politici tâmpite, am zis să aduc în discuție o altă „verticală” de HR: interviurile de exit. Adică de plecare.

Interviul ăla ar trebui să fie o sursă foarte bună pentru departamentele de HR, să vadă dacă cumva se comit abuzuri, șefii sunt bully, condițiile de muncă scârțâie undeva, să afle motivele pentru care oamenii aleg să părăsească firma respectivă.

Ok, sunt unii care pleacă pentru bani ( aici e altă tâmpenie, grila de salarizare nu permite creșteri mai mari de 10% anual și preferă să piardă oameni calificați și să o ia de la capăt cu recrutare, onboarding, pierdere de 6 luni, minim), alții din motive puerile dar există o mare parte de oameni care pleacă din cauza unor nemulțumiri.

Am două exemple concrete, unul personal și unul al unei persoane apropiate.

Al meu, caz concret de probleme psihice la superiorul direct. Vreo 10 oameni plecați din departament în mai puțin de un, foarte bully, agresivă, Mesaje pe whatsapp-ul personal la ora 23:00 și tot așa. Toți am spus asta la plecare, toți am recomandat control psihologic sau măcar o evaluare, în interviul de exit.

Nimeni, din vreun departament de HR nu a sunat, pe vreunul dintre cei care pleacă, măcar să valideze informațiile de acolo. Nimeni, nimic. Ăia încă e șefă acolo, oamenii încă se schimbă pe bandă rulantă, nimeni nu pune nici o întrebare.

Alt exemplu, șef destul de agresiv și bully, ori voia beneficii de la subalterne ori era maniac. An de pandemie, dacă picau sistemele companiei, angajații erau obligați să facă overtime cât să acopere perioada de timp în care nu au mers softurile. Pus presiune pe angajați, sunați să le sugereze să își dea demisia, că altfel va fi mai rău, tot așa.

Interviu de exit, spus toate problemele, nici o reacție.

Problema este una de fond, nu de formă.

Interviurile de exit sunt doar de bifat niște task-uri în fișa de evaluare a fetelor de la HR și nimic mai mult.

Nimănui nu-i pasă să-și facă treaba cu adevărat. Nimeni nu este sunat după un exit interview și ascultat cu atenție, poate există o situație dificilă în companie și trebuie corectată. Nimeni nu se complică să se pună rău cu șeful care rămâne în companie decât cu prostul ăla care a plecat. Chiar dacă prostul ăla performa bine și, de multe ori, făcea și munca managerului.

E mai ușor să apari apoi prin media sau pe la conferințe și să te plângi, că e complicat să găsești oameni, oamenii nu mai sunt „comiși” și loiali și fideli.

Ține mult și de cultura organizațională a companiei, dar fix acolo este rolul unui HR director să intervină, să prevină și să ia măsurile necesare unei bune desfășurări de activitate. În schimb, se trimit tone de mizerii de NLP, dezvoltare personală, beneficii absurde prin 7card și alte tâmpenii hipsterești care nu mișcă nimănui vreun mușchi pe față.

 

Când mai râdeți că e plin în PR de incompetente, să aveți în minte că la HR de multe ori ajung alea care nu au loc în PR.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.